Pălăria, destul de cărnoasă, este, la început, globuloasă, dar pe parcursul maturizării devine tot mai plată, cu gurgui slab pronunţat, diametru 5-15cm, brună.
Cuticula este maronie, mult mai deschisă de-a lungul bordurii, cu striaţii vizibile mai închise, netedă şi foarte lipicioasă.
Piciorul, foarte robust şi compact, cu nuanţe mătăsoase, are la bază un bulb slab dezvoltat, înălţime 5-12cm, violet.
Lamele sunt foarte dese şi subţiri, intercalate de mici lamele.
Carnea este compactă, cu miros abia perceptibil, dar plăcut şi cu gust slab.
VARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază între brun-ocru şi gri-brun, cu striaţii diferit pronunţate.
Lamele trec de la violet la lila şi, la maturitate, la brun ca scorţişoara.
La atingere, devin imediat violet închis, ca şi piciorul.
Acesta este, la început, albăstrui-violet şi, apoi, maroniu.
Carnea este albăstruie la exemplarele tinere şi albicioasă la cele mature, întotdeauna maronie la baza piciorului.
HABITAT. Specie destul de obişnuită care poate fi întâlnită în mici grupuri prin pădurile de foioase, câteodată şi de conifere, de la dealurile de altitudine medie la munte.
PERIOADA DE CREŞTERE. Toamna.
SPECII ASEMĂNĂTOARE. Cortinarius scaurus şi Cortinarius largus, şi ele necomestibile.
Comestibilitate. Fără interes alimentar.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
