Pãlãria, la început convexã în formã de clopot, devine la maturitate din ce în ce mai platã, în centru este destul de vizibil un gurgui foarte larg si plat, pe suprafata cãruia apar mici umflãturi ca niste negi. Marginea este, la început rãsfrântã în interior, dar destul de curând se îndreaptã si crapã adânc, radial.
Cuticula este foarte lipicioasã pe vreme umedã si uscatã în rest, coloratã în gri si cu nervuri foarte subtiri, negricioase. Piciorul, la început, plin si, la maturitate, gol pe dinãuntru, este foarte gros, neted si usor striat, gri-gãlbui acoperit cu o pulbere finã, albicioasã ca mãtreata în partea superioarã. Este bont, cilindric si usor îngrosat la bazã, iar de acolo se prelungeste într-un fel de filamente care au aspect de rãdãcini fine. Lamele nu sunt dese, late si cãrnoase, serpuite si aderente. Carnea este albã si gri sub cuticula pãlãriei, nu prea densã si aproape total lipsitã de gust si de miros.
VARIABILITATE. Coloritul pãlãriei este gri-închis uniform, câteodatã cu reflexe mãslinii. Piciorul poate fi gãlbui sau mãsliniu. Lamele sunt la început albe, iar la maturitate devin gri.
HABITAT. Se întâlneste izolat sau în grupuri, câteodatã în cercuri, în special în pãduri de conifere, la munte.
PERIOADA DE CRESTERE. Toamna si la începutul iernii.
SPECII ASEMÃNÃTOARE. Poate fi usor confundatã cu Tricholoma sejunctum, necomestibilã, care are piciorul alb si un gust foarte amar.
INTERES GASTRONOMIC. Foarte bunã de mâncat. Se recomandã, totusi, sã se îndepãrteze cuticula de pe pãlãrie pentru cã este foarte lipicioasã.
