Alte denumiri: trâmbiță, black chanterelle, ashen chanterelle.
Sinonime: Peniophora cervina, Cantharellus hydrolips, Xerocarpus cinereus, Craterellus cinereus, Cantharellus sinuosus, Merulius hydrolips, Merulius cinereus, Helvella hydrolips, Pseudocraterellus cinereus.
Cantharellus cinereus a fost descrisă pentru prima dată de micologul Christian Hendrik Persoon în 1798. Mai târziu, în 1821, botanistul suedez Elias Magnus Fries a inclus specia în clasificarea sa, oferindu-i statutul formal sub denumirea Cantharellus cinereus. În 1825, Persoon a publicat din nou o descriere, de această dată sub genul Craterellus, unde a folosit numele Craterellus cinereus.
Numele de gen “Cantharellus” provine din cuvântul grecesc “kantharos”, care înseamnă „cupă” sau „vas mic” și face referire la forma caracteristică a pălăriei ciupercilor din acest gen. Epitetul specific “cinereus” provine din cuvântul latin „cinereus”, care înseamnă „cenușiu” sau „de culoarea cenușii”. Acest termen se referă la culoarea întunecată, gri-cenușie a ciupercii, care este caracteristică acestei specii.
Pălăria: are o formă convexă, dar pe măsură ce ciuperca se maturizează, devine plată și se adâncește la centru, dobândind aspectul de pâlnie tipic genului. Vârful capătă o formă deschisă în fund spre picior, iar marginile sunt adesea ondulate, uneori chiar lobate și ușor răsucite înspre exterior. Coloritul este un gri închis până la brun-negricios și poate deveni aproape negru când ciuperca este umedă sau bătrână, conferindu-i o aparență specifică și distinctivă. Dimensiunea acesteia variază de la 2 până la 9 cm în diametru, cu o structură subțire și o textură ușor mătăsoasă. Spre mijloc, pălăria este foarte fin solzoasă, mai evident în condiții de umiditate.
Lamele (sau stighiile): sunt foarte diferite de lamelele clasice ale altor ciuperci și sunt în general descrise ca fiind doar niște riduri sau vene, neregulate și slab dezvoltate, dar bine ramificate. Sunt groase, distincte și bine marcate, având o lungime de până la 1 mm. Acestea sunt ferm conectate la corpurile fructifere, sunt lungi și decurente pe picior, adică se întind ușor pe lungimea piciorului. De asemenea, stinghiile sunt bifurcate și reticulate, având un aspect de nervuri. Culoarea lor este cenușie sau gri-albăstruie și, pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, pot deveni brumate alb, dar nu capătă niciodată nuanțe galbene.
Carnea: toată carnea ciupercii este subțire și vâscoasă, având o consistență care devine aproape lemnoasă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește. Mirosul acesteia este adesea comparat cu cel al fructelor coapte, în special al prunelor, având un miros similar cu cel al trâmbiței morților. Gustul este plăcut și delicat, apreciat de mulți pentru savoarea sa subtilă.
Sporii: sunt elipsoidali și apiculați, netezi, hialini, neamiloizi. Au o mărime de 8-10 x 5-6 microni. Pulberea lor este albă. De accea, ciuperca apare deseori alb-brumată.
Piciorul: este fibros și gol pe dinăuntru, cu o bază mai subțire care se lărgește spre pălărie, dându-i un aspect de trompetă. Are o nuanță gri-brun sau brun-negricios, care devine mai închisă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Are o lungime între 4 și 8 cm, oferind o structură destul de lungă, dar subțire. Grosimea este aproape 0,4 până la 0,8 cm, ceea ce îl face relativ subțire, dar suficient de robust pentru a susține pălăria.
Habitat: crește de obicei în tufe mai mari și se dezvoltă mai frecvent în păduri de foioase, în special sub fagi. Este mai rar întâlnită în pădurile de conifere, preferând solurile bazice și umede. Sezonul său de apariție începe în august, dar perioada principală este între mijlocul lunii septembrie și toamna târziu, până în noiembrie, înainte de primul îngheț. De obicei, această ciupercă poate fi găsită în asociere cu Craterellus cornucopioides (trâmbița morților), în păduri umede de foioase, unde crește în grupuri.
Specii asemănătoare: Craterellus cornucopioides (trâmbița morților- are o înălțime de 5-12 cm. De culoare cenușie sau gri-albăstruie, la umezeală este neagră. Piciorul este tubular și negricios), Craterellus sinuosus (trompete mici- are un diametru de 3-6 cm. Coloritul variază de la gri-cenușiu, la brun-gălbui și gri-brun, mai deschis pe timp uscat), Craterellus tubaeformis (trompeta căprioarei- are un diametru de 2-6 cm. Culoarea variază între gri-brun închis și gri-gălbui, pe vreme uscată fiind mai deschisă), Gomphus clavatus (urechea porcului- are o înălțime de 8-10 cm. Inițial este în formă de măciucă apoi capătă o formă de pâlnie neregulată. Culoarea este violetă apoi cu vârsta devine ocru chiar galben- verzui), Craterellus melanoxeros (sin. Cantharellus cibarius var. ramosus ).
Interes alimentar: ciuperca este comestibilă. Este apreciată în bucătărie, mai ales atunci când este uscată, pentru aroma sa similară cu trufa. În formă proaspătă, poate fi folosită tăiată mărunt pentru a face ciulama sau adăugată în sosuri de carne. Ciupercile uscate pot fi măcinate și folosite ca praf pentru a îmbogăți supe, sosuri sau chiar ketchup de ciuperci, oferind o savoare intensă și un gust extraordinar.
