Alte denumiri: bureţi de prun, shield pinkgill.
Sinonime: Rhodophyllus clypeatus, Agaricus clypeatus, Entoloma fertile, Agaricus prunarii, Hyporrohodius clypeatus.
Entoloma clypeatum a fost descrisă pentru prima dată științific de micologul german Paul Kummer în cartea sa “Der Führer in die Pilzkunde” (1871). Kummer a denumit ciuperca initial Agaricus clypeatus, apoi a fost redenumită de mai mulți alți micologi înainte de a fi plasată în genul Entoloma. Genul Entoloma provine din cuvintele grecești “entos” (în interior) și “lóma” (gură), se referă la faptul că lamelele sunt fixate în interiorul pălăriei. Epitetul specific “clypeatum” provine din cuvântul latin “clypeus” care înseamnă “scut”, sugerând forma pălăriei care amintește de forma unui scut.
Pălăria, destul de cărnoasă, are iniţial formă de clopot şi, apoi, este plată, cu gurgui pronunţat şi marginea ondulată şi sinuoasă.
Cuticula: este fină și netedă la atingere, dar poate deveni unsuroasă în condiții de umiditate. Aceasta este de obicei de culoare gri-albăstrui, gri-brună sau gri-verzuie, în funcție de stadiul de dezvoltare și de mediul de creștere. Cuticula este adesea separabilă de restul pălăriei și poate fi uscată sau lipicioasă la atingere, în funcție de umiditatea ambientală.
Lamele: sunt subțiri și destul de îndepărtate între ele, având o culoare albicioasă sau gri-albăstruie. Acestea sunt aderate la picior și pot fi ușor arcuite spre marginea pălăriei. Lamelele pot prezenta pete mai închise la culoare sau nu, în funcție de stadiul de dezvoltare al ciupercii. În cazul în care lamelele sunt rase sau zgâriate, acestea pot deveni maronii sau ocru. Este important să se verifice și marginile lamelelor, care pot fi ușor aspre la atingere.
Carnea este tare şi fibroasă, cu miros caracteristic de făină şi gust foarte plăcut. Culoarea cărnii variază între alb și gri-deschis, iar în stadii mai avansate de dezvoltare, carnea poate deveni ușor maronie sau ocru.
Piciorul: este cilindric, fragil și are o înălțime variabilă, de obicei între 3 și 10 centimetri. Piciorul este la început plin, apoi gol în interior. Acesta este de obicei mai lung decât diametrul pălăriei și are o grosime relativ constantă pe toată lungimea sa. Suprafața piciorului este fină și poate prezenta striuri subtile, în special în partea de sus a piciorului. Culoarea piciorului poate fi similară cu cea a pălăriei sau poate fi mai deschisă, având tonuri de alb sau gri. La bază, piciorul poate fi îngroșat sau bulbos, dar acesta nu este întotdeauna prezent și poate fi ușor ascuns de sol. Piciorul poate fi destul de fragil și poate rupe cu ușurință, în special în zona de legătură cu pălăria.
Habitat: creşte în luminişuri, livezi şi terenuri ierboase. Nu creşte în păduri. Este o specie care se dezvoltă formând adevărate tufe, în unele locuri găsindu-se din abundenţă la deal şi la munte. De obicei creşte sub pomi fructiferi şi arbuşti din Familia Rosaceae cum sunt mărul, cireş, prun, gutui, porumbar, păducel. Apare în perioada aprilie-iunie chiar iulie.
Specii asemănătoare: Entoloma sinuatum (este o ciupercă extrem de toxică, care poate provoca simptome grave, precum gastroenterită, diaree, vomă și dureri abdominale). Entoloma excentricum, Clitopilus prunulus, Tricholoma terreum.
Interes gastronomic: nu are interes gastronomic deosebit. Deși nu este cunoscută ca fiind o ciupercă otrăvitoare, are o calitate gustativă mediocră și o textură fibroasă, fapt care o face mai puțin apreciată din punct de vedere culinar. De asemenea, are o aromă ușoară, dar nu una distinctivă, ceea ce face ca gustul său să nu fie foarte apreciat în bucătărie. În plus, există riscul de confundare cu alte ciuperci care pot fi otrăvitoare, precum Entoloma sinuatum, ceea ce poate fi periculos pentru consumatori. În general, se recomandă evitarea recoltării și consumului acestei ciuperci.
