Alte denumiri: funghi prugnolo, maipilz, mairitterling, marzolino, bureţi de spin, buretele Sf. Gheorghe, bureţi de mai, ciuperca de primăvară.

Sinonime: Lyophyllum gambosum, Tricholoma gambosum, Agaricus gambosus, Lepista gambosa, Rhodopaxillus gambosus.

Ciuperca Calocybe gambosa este cunoscută și sub numele popular de “ciuperca Sfântului Gheorghe” datorită momentului apariției sale, care corespunde cu sărbătoarea Sfântului Gheorghe. De asemenea, în tradiția populară, ciuperca Calocybe gambosa este considerată un simbol al primăverii și al regenerării, deoarece este una dintre primele ciuperci care apar după iarnă și anunță venirea sezonului cald. În multe culturi europene, ciupercile Calocybe gambosa sunt adesea asociate cu renașterea și cu forța vieții, și sunt considerate un aliment benefic pentru sănătate și vitalitate.

Ciuperca Calocybe gambosa a fost descrisă pentru prima dată de micologul italian Giovanni Antonio Scopoli în 1772, sub numele Agaricus gambosus. Mai târziu, în anul 1871, micologul german Paul Kummer a plasat specia în genul Calocybe și i-a dat numele său curent, Calocybe gambosa. Numele său specific “gambosa” este un adjectiv derivat din cuvântul latin “gamba”, care înseamnă “picioare groase” sau “picioare umflate”. Aceasta se referă la aspectul caracteristic al piciorului mai gros decât cel al altor specii de ciuperci similare, cum ar fi Agaricus campestris. Numele de gen “Calocybe” provine din cuvintele grecești “kalos”, care înseamnă “frumos”, și “kubos”, care înseamnă “cub”. Acest nume se referă la aspectul frumos al ciupercii, care are o formă distinctivă în formă de cub atunci când este tânără. Astfel, numele științific al ciupercii Calocybe gambosa reflectă aspectele sale caracteristice și este un omagiu adus savanților care au contribuit la clasificarea acestei specii de ciuperci.

Pălăria: este cãrnoasã, initial este globuloasã, apoi convexã şi în final aplatizată, are 4-11 cm în diametru. Marginea este aproape întotdeauna rãsfrântã spre interior si adânc crestatã.

Cuticula: este netedă şi fără luciu. Are o culoare care variază de la alb-crem, galben-ocru, până la gri-ruginiu.

Lamele sunt foarte dese, aglomerate, destul de înguste, de culoare între alb si crem-palid.

Sporii: sunt netezi, eliptici, de culoare albă, de 4-6 x 3-4 microni.

Carnea este delicată, suculentă și are o textură puțin crocantă. Aceasta are o culoare albă sau crem deschis, fiind asemănătoare cu carnea de pui sau de creveți. Gustul este dulceag, ușor nucat și parfumat.

Piciorul: este scurt şi gros, fără inel, plin, fibros, are de obicei o înălțime cuprinsă între 5 și 10 cm și o grosime de 1-2 cm. Piciorul are o formă cilindrică sau ușor conică, iar baza este adesea mai îngustă decât partea de sus a piciorului. Această formă poate fi observată mai bine în exemplarele mai mature ale ciupercii. Culoarea este asemănătoare pălăriei.

Habitat: crește de obicei în soluri umede și bogate în nutrienți, cum ar fi pășunile, livezile și pădurile deschise, preferând solurile calcaroase. Această ciupercă este adesea găsită în zonele de câmpie și deal, dar poate crește și în zone mai înalte, până la aproximativ 2000 de metri altitudine. Apare în mod obișnuit în primăvară și în primele luni ale verii, în funcție de climat și de zona geografică în care crește.

Interes gastronomic: este consideratã de foarte bunã calitate, poate fi consumată murată, uscată sau chiar crudă dar din motive de siguranță alimentară și pentru a evita posibilele probleme digestive, se recomandă să fie gătite complet înainte de a fi consumate. Adesea fiind conservată în ulei, prăjită în unt sau sub formă de omletă. În general, ciupercile trebuie gătite înainte de a fi consumate pentru a elimina orice bacterii, ciuperci parazite sau alte substanțe potențial toxice. Acestea pot fi fierte, fripte, coapte sau prăjite, în funcție de preferințele personale și de rețeta pe care o urmați. De asemenea, trebuie să fie bine curățate înainte de a fi gătite, pentru a elimina murdăria și eventualele impurități care s-ar putea găsi pe suprafața lor.

Reţetă: Salată de ciuperci Calocybe gambosa cu roșii uscate și parmezan: Ingrediente: 500 g ciuperci Calocybe gambosa, 1/4 ceapă roșie, tăiată mărunt, 1/4 cană roșii uscate, tăiate cubulețe, 2 linguri ulei de măsline, 2 linguri zeamă de lămâie, sare și piper după gust, 1/4 cană parmezan ras. Instrucțiuni: curățați ciupercile Calocybe gambosa și tăiați-le în bucăți mici, încingeți uleiul de măsline într-o tigaie la foc mediu și adăugați ciupercile tăiate. Lăsaţi-le timp de aproximativ 5-7 minute sau până când devin aurii și crocante, transferați ciupercile sotate într-un bol și lăsați-le să se răcească puțin, adăugați ceapa tăiată mărunt și roșiile uscate cubulețe, apoi presărați cu sare și piper după gust. Stropiți cu zeama de lămâie și amestecați bine, presărați cu parmezan ras și serviți. Această salată poate fi servită ca o gustare ușoară sau ca o garnitură delicioasă pentru orice fel de mâncare. Poftă bună!

Specii asemănătoare: Entoloma sinuatum (sau Ciuperca pieptănaşului- ciupercă otrăvitoare. Poate fi confundat cu Calocybe gambosa, în special când ciupercile sunt tinere. Are un miros neplăcut, acrișor, carnea este mai fragilă, care se rupe ușor și are un gust neplăcut, amar. Are lamele mai adânci, care sunt unite la baza piciorului), Inocybe erubescens (este o ciupercă foarte toxică, care conține substanțe chimice care pot provoca probleme gastro-intestinale severe, tulburări neurologice ), Clitopilus prunulus (are un miros puternic și plăcut de migdale amare, în timp ce Calocybe gambosa are un miros slab și delicat, cu note florale), Tricholoma acerbum (pălăria este convexă și are o culoare gri-albastruie până la cenușie, piciorul este subțire și fibros, crește în păduri de conifere sau mixte), Tricholoma equestre (are o pălărie mai mică și un picior mai gros decât Calocybe gambosa, iar mirosul său este puternic și neplăcut), Tricholoma terreum (are o pălărie mai mică decât Calocybe gambosa și un picior mai subțire, iar mirosul său este caracteristic, dar nu foarte puternic), Clitocybe nebularis (sau Cenuşăreasă, are o pălărie mai mică și un picior mai lung și subțire decât Calocybe gambosa, iar mirosul său este slab și neplăcut).

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: