Sinonime: Cortinarius rutilans, Cortinarius trivialis var. rutilans, Dermocybe orellana, Gomphos orellanus.
Alte denumiri: pălăria nebunului, fools webcap.
Ciuperca Cortinarius orellanus a fost descrisă pentru prima dată de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în anul 1838 în lucrarea sa “Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”. Fries a stabilit denumirea binomială și corectă, iar ciuperca a fost descrisă inițial sub acest nume. Cu toate acestea, specia a fost ulterior „uitată” până în anii 1950, când a devenit din nou cunoscută, în special datorită cazurilor de intoxicație gravă cauzate de toxina orellanina.
Numele de gen “Cortinarius” provine din latinescul “cortina”, care înseamnă “perdea” sau “văl”, și face referire la caracteristica principală a ciupercilor din acest gen, prezența unei structuri asemănătoare unei cortine. Această “cortină” este o membrană subțire, asemănătoare unei pânze de păianjen, care leagă marginea pălăriei de piciorul ciupercii în stadiile tinere. Epitetul specific “orellanus” este legat de orelanină, o toxină puternic nefrotoxică descoperită în această ciupercă și înruditele specii. Această toxină are un efect întârziat, ceea ce face și mai greu de detectat otrăvirea la timp pentru tratament.
Pălăria: la început globuloasă-convexă şi, apoi treptat devine plată, de culoare ruginie, cu nuanţe roşcate şi cu aspect catifelat şi uscat din cauza numeroşilor solzişori care o acoperă. În partea centrală are un gurgui nu prea proeminent, foarte amplu şi adâncit în mijloc, diametru 3-9cm, culoarea scorţişoarei. La deplină maturitate , marginea tinde să se crape adânc.
Piciorul: este fibros, solid, striat vertical şi plin în interior. Cilindric sau curbat, puţin subţiat la bază, înălţime 4-8cm, ruginiu. Nu prezintă inel, la bătrânețe piciorul devine gol tubular.
Lamele sunt mult distanţate între ele, relativ cărnoase, intercalate, bifurcate. Sunt de culoare ocru-ruginiu, la maturitate devin brune ca scorțișoara.
Carnea este compactă, fibroasă, inițial este gălbuie apoi devine ocru-închis. Are miros slab caracteristic de ridiche şi gust dulceag.
Sporii: sunt alungit elipsoidali, fin verucoși și structuri apicale cristaline. Mărimea lor este de 8,5- 12,5 x 5,5- 6,5 microni. Pulberea lor este maronie.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la roșu-portocaliu la brun-roșcat. Piciorul este inițial galben și treptat se colorează în nuanțe ruginii.
Habitat: se dezvoltă în principal sub fagi, stejari, aluni și castani comestibili, favorizând solurile acide și nisipoase. Aceasta este un simbiont micoriza, formând relații simbiotice cu rădăcinile arborilor.
Perioada de creștere: sfârșitul verii, toamna.
Specii asemănătoare: poate fi ușor confundată cu alte specii de Cortinariaceae, de culoare roșietică: Cortinarius bolaris, Cortinarius sanguineus și Cortinarius speciosissimus.
Periculozitate: este o ciupercă extrem de toxică și letală. Consumul acestei ciuperci poate duce la sindromul orellanian, o intoxicație care afectează grav rinichii. Primele simptome apar de obicei la câteva zile după ingestie și includ greață, vărsături, dureri de cap și abdominale, urmate de insuficiență renală severă. Fără tratament medical de urgență, intoxicația poate duce la moarte din cauza complicațiilor renale.
