Pălăria este, la început, conică sau în formă de clopot, dar, o dată cu maturizarea, devine plată şi, uneori, uşor adâncită, cu un gurgui extins, puţin accentuat şi cu crestături radiale vizibile pe margine.
Cuticula este ocru- maronie, netedă, cu aspect lipicios când vremea este umedă, uscată când timpul este frumos.
Piciorul, lemnos, cilindric, subţire şi înalt, câteodată relativ sinuos, are baza uşor îngroşată şi acoperită de puf albicios imposibil de confundat.
Lamele sunt mult distanţate între ele, cărnoase şi late; nu sunt unite cu piciorul şi au lamele vizibile.
Carnea pălăriei este delicată, cea a piciorului, fibroasă, albicioasă, cu miros tipic, plăcut, de ciupercă şi gust slab, dulceag.
VARIABILITATE. Coloritul pălăriei se poate schimba între galben-ocru şi culoarea cojii de alună-deschis, cu zona centrală întotdeauna mai închisă. Piciorul are acelaşi colorit cu pălăria, dar în nuanţe mai deschise. Lamele pot fi de la albicioase la maro-deschis.
HABITAT. Este o specie foarte obişnuită care se întâlneşte în şiruri sau în cercuri pe terenuri ierboase, de-a lungul drumurilor de ţară, pe pajişti, în luminişuri, pe soluri de preferinţă nisipoase.
PERIOADA DE CREŞTERE. Primăvara-toamna.
SPECII ASEMĂNĂTOARE. Poate fi confundată cu alte specii din genul Marasmius care au picior lemnos.
SINONIME. Agaricus carophillus, Agaricus oreades.
Specie comestibilă de calitate deosebită care se pretează şi la uscare. Poate fi culeasă şi după ce s-a uscat natural pe locul în care creşte.
Pentru consum se foloseşte numai pălăria, pentru că piciorul este foarte tare şi lemnos.
