Pălăria: are diametrul de 5-25 cm, de culoare maronie, foarte cărnoasă şi tare , la început este emisferică apoi convexă sau foarte rar puţin adâncită, cu marginea mai întâi răsfrântă către picior şi apoi complet plată;
Cuticula: are un aspect catifelat- zgrunţuros, iar pe vreme umedă este lucioasă şi uşor lipicioasă;
Tuburile: sunt subţiri, lungi şi libere care se detaşează uşor de pălărie;
Piciorul: este masiv, compact, cilindric, înălţime 5-20 cm, albicios, deseori îngroşat sau chiar globulos, cu suprafaţa acoperită cel puţin în partea superioară cu o reţea fină foarte deasă;
Porii: sunt foarte mici şi rotunzi, iar stratul poros are aspect spongios;
Carnea este albă, foarte compactă la exemplarele tinere şi spongioasă la cele mature, cu gust şi miros destul de plăcute;
Habitat: poate fi întâlnită atât în pădurile de conifere, cât şi în cele de foioase, preferând locurile calde şi însorite, de-a lungul potecilor şi în liziere. La deal şi la munte, mai rar la câmpie;
Variabilitate: coloritul pălăriei variază între albicios şi brun mai mult sau mai puţin închis, roşu-cărămiziu şi chiar gri, cu marginea întotdeauna într-o nuanţă mai deschisă. Piciorul este albicios sau brun foarte deschis, cu un fel de reţea în partea de sus şi relativ neted în partea de jos, care în plus este mai deschisă la culoare. Porii şi tuburile sunt la început albi, apoi gri şi în final galben-măslinii. Carnea este albă nu se alterează la contactul cu aerul dar sub cuticula de sub pălărie capătă nuanţe maronii sau violacee.
Perioada de creştere: Primăvara- toamna.
Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Tylopilus felleus, cu gust oarecum amar, care are reţeaua de pe picior mai evidentă;
Sinonime: Tubisporus edulis;
Comestibilitate: excelentă;
Interes gastronomic: este prin excelenţă cea mai căutată ciupercă, nu numai pentru eleganţa formei, cât şi pentru gustul deosebit al cărnii sale. Se pretează oricărei modalităţi de consum, este foarte apreciată în stare crudă, condimentată în salată, tăiată felii foarte subţiri cu ulei, lămâie, sare şi piper, însoţită de bucăţi consistente de caşcaval. Pălăriile foarte cărnoase sunt excelente la grătar sau pane, prăjite în ulei sau după gust în unt. Se poate combina foarte bine cu pilaf de orez, poate fi o garnitură excelentă, gătită cu sos, pentru fripturi la grătar şi la cuptor. Este foarte bună şi conservată în ulei sau oţet, uscată sau pulbere folosită drept condiment.
