Pălăria, foarte compactă şi cărnoasă, este, mai întâi, emisferică şi, apoi, convexă, cu suprafaţa deseori colţuroasă.

Cuticula este netedă sau catifelată, dar, pe vreme umedă, este relativ lipicioasă. Marginea este acoperită cu peri fini, argintii. Piciorul, foarte gros şi cărnos, are formă de pară, destul de îngroşat la bază şi cu suprafaţa complet acoperită de o reţea roşietică. Porii sunt foarte mici şi rotunzi. Tuburile, relativ lungi şi subţiri, se scurtează considerabil, în apropierea piciorului fiind libere. Carnea este albă, moale şi delicată, cu miros şi gust tipice de ciupercă, plăcute.

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei poate varia de la roşu-maroniu la brun-închis, iar pe margine apar pete verzui. Porii şi tuburile sunt, la început, albicioase, apoi galbene şi, la maturitate, măslinii. Piciorul este brun-deschis sau gălbui, cu o reţea roşiatică mai deasă sau mai rară. Carnea este albă, cu excepţia celei de sub cuticula pălăriei, unde este roşie-violacee.

HABITAT. De obicei creşte pe sub conifere, în special în jurul pinilor, dar, câteodată, şi în pădurile de foioase, la deal şi la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. De la sfârşitul primăverii până toamna.

SPECII ASEMĂNĂTOARE. Este deseori confundată cu Tylopilus felleus, cu gust foarte amar, şi mai ales cu Boletus edulis, unii experţi considerând-o o varietate a acesteia din urmă.

INTERES GASTRONOMIC. Este excelentă din punct de vedere gastronomic. în ce priveşte sugestiile pentru preparare, vezi Boletus edulis.