Alte denumiri: poplar mushroom, poplar fieldcap, chestnut mushroom, velvet pioppini, pioppino, piopparello, cha shu gu, yanagi- matsutake, seta del chopo;
Autorul roman Gaius Plinius Secundus (Plinius cel Bătrân) menţionează în cartea sa “Naturalis Historia” (Istorie naturală) ca fiind una dintre primele ciuperci care au fost cultivate în Roma antică. Este cultivată şi vândută în Statele Unite, Chile, Japonia, Italia, Coreea, China, Australia, ciuperca provoacă arborilor putregaiul alb, în medicina tradiţională chineză este folosit ca diuretic;
În anul 1876 botanistul elveţian Augustin Pyramus de Candolle a descris această ciupercă sub numele de Pholiota cylindracea, în anul 1938 botanistul francez Rene Maire a transferat numele în genul Agrocybe, în anul 2014 micologii italieni Alfredo Vizzini şi Claudio Angelini l-au transferat în genul Cyclocybe, stabilind denumirea ştiinţifică acceptată în prezent Cyclocybe cylindracea;
Pălăria: este la început emisferică, apoi plat-convexă și la maturitate, poate deveni chir adâncita în mijloc, uneori cu un gurgui central slab dezvoltat. La exemplarele tinere, marginea este mult răsfrânta spre picior, dar pe parcursul maturizării se aplatizează și are tendința de a crăpa, uneori chiar adânc în sens radial, diametrul este de 3-10 cm, de culoare maronie, sporii sunt bruni;
Cuticula: este netedă, uscată, cu aspect mătăsos și, cu trecerea timpului , tinde să se crape adânc, în special de-a lungul marginii pălăriei, formând o rețea complicată;
Piciorul: este înalt și cilindric, este în general curbat, destul de dens și cu reflexe mătăsoase, tinzând să se subțieze către bază. Pe porțiunea dintre inel și pălărie are un aspect pufos, înălţimea este de 4-15 cm de culoare albă;
Inelul: este alb, situat foarte sus și destul de persistent;
Lamele: sunt foarte dese, albicioase, subțiri și înalte, cu muchia mai deschisă la culoare și zimțate fin, aderente pe picior, transformându-se mai târziu într-o culoare gri-maroniu;
Carnea: este compactă și fragilă, albă sau ușor maronie la baza piciorului , cu un miros aparte, pe care unii îl aseamănă cu cel de făină râncedă, și gust plăcut;
Variabilitate: coloritul pălăriei este foarte diferit, putând varia între brun-închis și culoarea cojii de alună, câteodată cu nuanțe roșietice, ajungând chiar la alb-murdar, în special la exemplarele care cresc în locuri foarte umbroase. Lamele sunt inițial albe apoi gălbui și în final se închid, ajungând la culoarea tutunului;
Perioada de creştere: din primăvară până toamna târziu (aprilie- noiembrie), atunci când este găsit un loc în care crește, poate fi culeasă aproape în fiecare lună de la prima recoltă.
Sinonime: Agrocybe aegerita, Pholiota aegerita, Cyclocybe cylindracea, Agrocybe cylindracea.
Specii semănătoare: Agrocybe praecox (comestibilitate mediocră) şi Hemipholiota populnea (ciupercă necomestibilă), Agrocybe rivulosa.
Interes gastronomic: este o ciupercă foarte gustoasă, piciorul trebuie îndepărtat deoarece este fibros, poate fi gătită în multe moduri, se poate conserva în ulei, oţet, putând fi şi uscată. Trebuie fiartă 10-15 minute înainte de a fi consumată.
