În stadiul iniţial de dezvoltare această ciupercă pare un ou mic din cauza volvei membranoase şi elastice care o înfăşoară complet, în secţiune longitudinală se pot distinge pălăria şi piciorul de culoare galbenă, asemănătoare gălbenuşului de ou.

Volva se rupe apoi în partea superioară şi ovulul începe să crească.

Pălăria este la început globuloasă, apoi convexă, şi, la maturitate deplină, complet plată şi uneori uşor concavă.

Cuticula este netedă, lucioasă, puţin lipicioasă şi se poate desprinde cu uşurinţă de pălărie.  

Piciorul este cilindric, uşor umflat, cu baza înfăşurată în volva scorţoasă, cărnoasă şi cu numeroşi lobi pe margini.

Lamele sunt dese, foarte înalte, cu marginea puţin pufoasă.

Pe partea superioară a piciorului se află un inel lat, membranos şi liber în partea inferioară, cu suprafaţa uşor striată, de aceeaşi culoare cu piciorul.

Carnea este foarte fragedă, cu gust şi miros slab.

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei este portocaliu, tinzând uneori spre roşu sau galben în nuanţe mai mult sau mai puţin deschise. Rareori, pe cuticulă rămân resturi de volva ca nişte solzi plaţi. Carnea este albă cu excepţia zonei de sub cuticulă pălăriei, unde capătă o culoare galbenă evidentă. Ciuperca bătrână are un miros neplăcut de ou clocit.

HABITAT. Se dezvoltă în locuri calde şi destul de uscate, în special pe soluri nisipoase şi cu pietriş mărunt, în pădurile de foioase, atât la munte cât şi la câmpie.

 

PERIOADA DE CREŞTERE. Vara-toamna.

SPECII ASEMĂNĂTOARE. Poate fi confundată cu Amanita muscaria dar, mai mult, cu Amanita aureola, foarte otrăvitoare amândouă, dar care, totuşi, au întotdeauna piciorul şi lamele albe.

SINONIME. Agaricus caesareus, Agaricus aurantium.

Comestibilitate: excelentă.