Alte denumiri: ciuperca dansatoare, bureţi călugăreşti, găina pădurii, maitake, hen of the woods, ram’s head, sheep’s head.
Sinonime: Polyporus frondosus, Boletus frondosus.
Este originară din Japonia, Europa şi America de Nord, face parte din Familia Meripilaceae este o ciupercă cu pori, cărnoasă (poliporă) care creşte sălbatică dar poate fi şi cultivată. Se dezvoltă în mănunchiuri impresionante şi pot avea în diametru peste 50 cm, înălţimea de 50 cm şi o greutate de peste 20 kg. Formate din sute de exemplare cu picioare şi pălării înghesuite unele într-altele uneori unite la bază. Numele de gen “Grifola” provine din mitologia greacă însemnând “bestie cu aripi de vultur”, epitetul specific “frondosa” în latină înseamnă “cu frunze”, “înfrunzită”, cu referire la aspectul ciupercii.
Pălăria: este sub formă de evantai sau de lingură, cu suprafaţa plată sau puţin adâncită, are 2-8 cm în diametru, deseori se rupe vertical cu vârsta.
Cuticula: este foarte uscată, catifelată, cu zbârcituri sau striaţii radiale, cu marginea ondulată, de culoare cenuşiu-maronie sau gri-brună.
Piciorul: este aproape absent cu înălţimea de 2-4 cm, de culoare albă, este tare, plin, neregulat, aproape alipit excentric de pălărie şi îngroşat spre trunchiul principal.
Porii: sunt mici şi rotunjori iar la bătrâneţe devin largi, tuburile sunt scurte şi decurente, de culoare cenuşie în stadiul tânăr apoi devenind albicios-gălbui.
Sporii: sunt mici, hialini, laţi, în formă de picătură, pulberea lor este albă, având o mărime de 5-6,5 x 4,5-5 micron.
Carnea: este albă, fragilă şi fibroasă la maturitate, cu miros puternic aromatic şi gust plăcut de ciuperci când este tânăr şi gust acru la maturitate, nu se decolorează la tăiere.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la gri la brun-deschis şi ocru. Porii sunt albi şi când sunt atinşi se fac imediat negrii.
Habitat: creşte la baza diferitelor arbori de foioase în special stejari, castani, arţari şi altele, foarte rar pe conifere, provocându-le moartea în decurs de câţiva ani. Se găsesc de la câmpie la munte. De la sfârşitul verii până la începutul toamnei, cresc şi iarna dacă vremea este blândă. Creşte adesea în acelaşi loc timp de un număr de ani succesiv. Creşte dintr-o structură subterană asemănătoare unui tubercul de dimensiunea unui cartof într-un singur trunchi din care se formează o multitudine de ciupercuţe suprapuse parţial (imbricate) şi extinse spre exterior.
Specii asemănătoare: Polyporus umbellatus (bureţi iepureşti), Meripilus sumstinei (care se colorează în negru şi are pălăriile mai mari), Sparassis spathulata, Laetiporus sulphureus, Meripilus giganteus (foalele pădurii, cocoşul pădurii).
Interes gastronomic: numai exemplarele tinere sunt comestibile după o fierbere îndelungată pentru că cele bătrâne devin amare şi fibroase. Poate cauza alergii persoanelor sensibile la ciuperci. Nu este indicat persoanelor care fac tratament cu interferon. Este folosită de secole în Japonia sub numele de maitake- “ciuperca dansatoare”, se spune că ciuperca ar fi cauzat culegătorilor o bucurie imensă când o găseau atât încât să înceapă să danseze. Ciuperca conţine minerale, vitamine, polizaharide, fibre, proteine (beta-glucan), acestea contribuind la întărirea sistemului imunitar, reglează tensiunea arterială, util în reglarea colesterolului, a insulinei, util în prevenirea cancerului, chiar şi în pierderea în greutate, creşte eficienţa tratamentelor antivirale, sprijină sănătatea cardiovasculară.
