Alte denumiri: nicorete, ciuperca vulpii, piciorul violet, field blewit, blue leg.
Sinonime: Lepista saeva, Agaricus personatus, Tricholoma personatum, Tricholoma anserinum, Rhodopaxillus saevus, Tricholoma saevum, Clitocybe saeva, Rhodopaxillus personatus.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1818 sub numele de Agaricus personatus de către micologul suedez Elias Magnus Fries. În anul 1871 micologul englez Mordecai Cubitt Cooke a schimbat numele în Lepista personata. Micologul englez Peter Darbishire Orton în anul 1960 i-a dat numele de Lepista saeva. Numele de gen “Lepista” tradus în latină înseamnă “fermecător” iar epitetul specific “personata’ tradus în latină însemnă “personoficat“, “deghizat”, “fals’.
Pălăria: este cărnoasă, compactă la maturitate devine spongioasă, iniţial este semisferică apoi convexă cu marginea răsucită spre interior, la maturitate devine din ce în ce mai aplatizată chiar adâncită în centru cu marginea răsucită în sus cu suprafaţa ondulată neregulat. Are un diamrtru de 5-15 chiar 20 cm, culoarea variază între galbei-pai, bej, gri-brun, gri-albăstrui adesea cu nuanţe rozalii, niciodată violet-roşiatic sau complet brun.
Cuticula: este brumată în tinereţe, netedă la atingere, mată, pe timp ploios capătă un aspect uleios, lucios.
Lamele: sunt dense, subţiri, cu lameluţe intercalate, bombat aderate la picior, muchiile fiind adesea grosier dinţate. Culoarea iniţial este albicios-rozie apoi devine crem, gri-maroniu, spre bătrâneţe devin brun-deschis sau maro-deschis. Uneori cu reflex roz sau liliaceu.
Carnea: în pălărie este fragilă şi cărnoasă, spre bătrâneţe devine spongioasă, în picior carnea este fibroasă cu timpul devenind poroasă. Culoarea este iniţial albicioasă apoi crem cu nuanţe palide de albastru-liliaceu, roşiatic-liliaceu sau gri-roz, spre bază este mai puternică. Mirosul este aromatic, slab parfumat, gustul este dulceag amărui asemănător nucilor.
Sporii: sunt netezi, elipsoidali, hialini, cu mărimea de 7-8 x 4-5 microni. Pulberea lor este gri-roz sau roz-pal.
Piciorul: este cilindric, îngroşat spre bază, plin, fibros, la bătrâneţe devine poros. Piciorul este acoperit de o membrană fibroasă care conţine fibre verticale de culoare violet sau albastru-violet care cu timpul se estompează. Culoarea este pal-albastru- violet sau roşiatic- purpuriu, spre bază coloritul este mai puternic, spre bătrâneţe se decolorează. Nu prezintă inel. Are în înălţime 6-8 chiar 12 cm şi o lăţime de 1,5-3,5 cm.
Specii asemănătoare: Lepista nuda (nicorete violet- comestibilă), Clitocybe nebularis (ciuperca ceţurilor- limitat comestibilă), Cortinarius alboviolaceus (necomestibilă), Cortinarius caerulescens (necomestibilă), Cortinarius camphoratus (necomestibilă), Cortinarius cyanites (necomestibil), Cortinarius salor (necomestibilă), Cortinarius iodes (necomestibilă), Cortinarius purpurascens (comestibilă), Cortinarius violaceus (bureţi vineţi- comestibilă), Cortinarius traganus (văloasa caprei- otrăvitoare), Lepista sordida (comestibilă).
Habitat: ciuperca se găseşte la marginea pădurilor de foioase, în zone cu iarbă, parcuri, păşuni, poieni, mai rar prin luminişuri, chiar pe grămezi de compost, foarmeză şiruri şi cercuri de vrăjitoare cu multe exemplare care uneori se suprapun. Apar de la câmpie la munte din aprilie-mai apoi septembrie-noiembrie chiar decembrie.
Interes gastronomic: este comestibilă dar trebuie fiartă 5-10 minute apoi adăugată în diferite mâncăruri. Nu trebuie ingerată crudă deoarece conţine nişte substanţe (trehaloză, manitol) care pot produce probleme digestive.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
