Sinonime: Psalliota hortensis f. bispora;

Denumirea specifică “bisporus” se referă la faptul că fiecare dintre basidii (organul ciupercii pe care se formează sporii) poartă doi spori bruni, majoritatea speciilor de Agaricus au basidii cu patru spori, a fost recunoscută ca specie în anul 1926 de către micologul danez Jakob Emanuel Lange (1864- 1941) sub numele de Psalliota hortensis var. bispora, botanistul Emil J.Imbach a dat numele ştiinţific al speciei de Agaricus bisporus în 1946;

Pălăria: este la început globuloasă, apoi convexă şi, în final, complet plată, destul de cărnoasă şi compactă, cu marginea membranoasă şi cu puf, uşor striată şi cu solzi mici, maronii, are diametrul de 5-10 cm, de culoare alb-brună;

Piciorul este bont şi cărnos, cilindric, uşor bulbos, câteodată gol în interior, cu inel membranos care se detaşează repede, piciorul are înălţimea de 3-8 cm, de culoare alb;

Lamele sunt rozii, foarte înalte şi subţiri;

Carnea este albă, foarte consistentă, cu miros şi gust bine definite;

Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la alb-murdar (tipic pentru ciupercile cultivate) la brun-deschis, lamele sunt, la început, roz, apoi brune ca scorţişoara şi la maturitate sepia (cafeniu-închis), când este tăiată, carnea capătă nuanţe roz;

Habitat: cunoscută de toată lumea ca “champinion” creşte pe terenuri fertilizate cu îngrăşăminte naturale, grădini, parcuri, pe lângă poteci, pe păşuni, de la câmpie la muntele de altitudine medie;

Perioada de creştere: din primăvara până toamna;

Specii asemănătoare: este considerată de mulţi specialişti ca o varietate cultivată de Agaricus campestris, sau, în orice caz, greu de deosebit de aceasta, se deosebeşte însă uşor de speciile otrăvitoare de Amanitae, prin mirosul şi gustul caracteristice ca şi prin faptul că are lamele roz-brune, se mai poate confunda cu Agaricus xanthodermus (ciupercă necomestibilă, devine galbenă dacă este taiată, zgârâiată şi provoacă greaţă şi vărsături la unele persoane);

Substanţe: apă, glucide, zaharuri, fibre alimentare, proteine, vitamine: B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6, B9 (folat), B12, C, D, minerale: magneziu, fosfor, fier, potasiu, sodiu, zinc;

Interes gastronomic:  este una dintre cele mai frecvent consumate ciuperci din lume, este bună consumată şi crudă, această ciupercă este una din puţinele specii care pot fi cultivate, de aceea se găseşte cel mai frecvent în comerţ, poate fi găsită în magazine toată perioada anului. Cea mai veche descriere ştiinţifică a culturii comerciale a fost făcută de botanistul francez Joseph Pitton de Tournefort în anul 1707, în anul 1893 Institutul Pasteur din Paris a descoperit sterilizarea sau cultura pură fără de care ciupercile ar fi infectate sau nu ar creşte deloc, pentru cultivarea pe gunoi de grajd compost. Soiurile comerciale moderne ale ciupercilor erau iniţial de culoare maro, ciuperca albă a fost descoperită în 1925 la ferma de ciuperci (Keystone Mushroom Farm) din Coatesville, Pennsylvania;

Ştiaţi că: pentru a abţine Vitamina D din ciupercile crescute în spaţii întunecate (cele din comerţ), trebuie doar să expunem ciupercile pentru o oră la razele solare iar razele ultraviolete vor interacţiona cu învelişul ciupercii şi va stimula sinteza de Vitamina D din abundenţă?

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: