Alte denumiri: burete puturos, bozuz, common stinkhorn.
Sinonime: Phallus volvatus, Phallus mauritianus, Hymenophallus togatus, Kirchbaumia imperialis, Morellus impudicus, Phallus foetidus, Ithyphallus impudicus.
Ciuperca are o istorie taxonomică interesantă. Primele înregistrări scrise ale acestei specii datează din secolele XVI și XVII. Botanistul englez John Gerard a descris-o în 1597 sub numele de Fungus virilis penis effigie în lucrarea sa “The Herball, or Generall Historie of Plantes”. De asemenea, John Parkinson a menționat-o sub numele de Phallus hollandicus în opera sa “Theatrum botanicum” din 1640. În 1753, savantul suedez Carl von Linné a realizat o descriere corectă și a numit-o Phallus impudicus în volumul al II-lea al operei sale Species Plantarum. Această denumire rămâne valabilă și astăzi.
Numele de gen Phallus provine din limba greacă, unde înseamnă „organ sexual masculin” sau „penis.” Acest termen reflectă forma caracteristică a ciupercilor din acest gen, care adesea seamănă cu un penis, atât în ceea ce privește aspectul lor, cât și în modul în care se dezvoltă. Epitetul specific “impudicus“ provine din limba latină și se traduce prin „impertinent” sau „fără rușine”. Acesta reflectă aspectul neobișnuit și, în unele culturi, considerat indecent al ciupercii Phallus impudicus, care are o formă asemănătoare cu un organ sexual masculin.
Când este tânără, această ciupercă are aspectul unu ou sau al unei pere cu consistenţă gelatinoasă, care este de obicei alb sau gri și are o dimensiune de aproximativ 3-6 cm. Acesta stă în pământ sau pe suprafața solului și conține ciuperca în formă latentă. Când condițiile de umiditate și temperatură sunt favorabile, ciuperca iese rapid din acest „ou” în câteva ore. În acest stadiu, crește până la forma sa falică, caracteristică genului Phallus, atingând o înălțime de până la 20-25 cm.
La maturitate deplină, are o formă alungită și cilindrică care seamănă cu un organ genital masculin, cu pălăria conică în formă de clopot, brăzdată de nervuri vizibile care delimitează suprafeţe poliedrice. Odată ce pălăria ciupercii este complet expusă, aceasta devine acoperită cu o masă vâscoasă de spori numită gleba, care are un miros puternic și neplăcut. Această gleba atrage insectele, în special muștele, care ajută la dispersarea sporilor. După ce atinge acest stadiu, ciuperca începe să se degradeze rapid, gleba fiind consumată sau purtată de insecte în decurs de câteva ore.
Piciorul este robust, relativ alungit, cilindric, complet gol în interior, foarte fragil şi cu suprafaţa zbârcită, înălţime 10-20cm, alb.
La bază este înfăşurat într-o volvă membranoasă care se continuă în pământ printr-o prelungire ca o rădăcină.
Carnea este foarte delicată, spongioasă şi emană o duhoare pestilenţială care poate fi simţită de la mare distanţă.
Sporii: sunt conținuți într-un strat verde-măsliniu sau verde închis, foarte vâscos și lipicios, care acoperă cuticula ciupercii. Culoarea este brun-măsliniu, au forma ovoidal-elipsoizi, netezi și hialini, cu dimensiuni de aproximativ 3–5 x 1,5–2 microni.
Variabilitate: gleba care acoperă pălăria are un colorit variabil, între verde-măsliniu şi negru. Pe măsură ce trece timpul, se transformă într-o substanţă vâscoasă şi apoasă care, cu mirosul său fetid, atrage roiuri de muşte. Carnea, la exemplarele tinere, încă înfăşurate în volvă, are miros de ridichi.
Habitat: creşte pe sol, în pădurile de foioase, de la şes la deal.
Perioada de creștere: vara-toamna.
Specii asemănătoare: se aseamănă foarte mult cu Phallus hadriani, care se deosebeşte prin culoarea roşie-violet a volvei şi prin pălăria mai rotunjită. Mutinus elegans, Mutinus caninus (puța câinelui), Mutinus ravenelii, Phallus calongei, Phallus ravenelli.
Comestibilitate: este în general considerat necomestibil din cauza mirosului puternic, neplăcut și fetid pe care îl dezvoltă la maturitate. Totuși, unele surse menționează că oul de Phallus impudicus (stadiul tânăr al ciupercii, înainte de a se dezvolta complet) ar fi comestibil și consumat în unele regiuni, însă acest lucru nu este larg practicat sau recomandat din cauza potențialului său de a provoca disconfort gastric și a gustului său neplăcut.
