Sinonime: Pholiota destruens, Hemipholiota populnea, Hemipholiota comosa, Hemipholiota destruens, Myxocybe destruens, Dryophila destruens, Nemecomyces mongolicus, Agaricus populneus, Agaricus destruens, Agaricus comosus.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1828 sub numele de Agaricus populneus de către micologul afrikaner Christian Hendrik Persoon. În anul 1876 micologul francez Claude Casimir Gillet a transferat ciuperca sub numele de Pholiota destruens. În anul 1986 micologii olandezi Thomas Kuijper şi Dien Tjallingii Beukers au creat epitetul specific populnea care se referă la micologul Persoon şi care a fost acceptat de toate comitetele de nomenclatură.
Pălăria: foarte cărnoasă, la început este convexă (în formă de clopot) apoi devine plată cu marginea răsfrântă spre picior, adesea turtit cocoşată şi având pe bordură o membrană franjurată care este un rest de volvă. Are diametrul de 6-20cm.
Cuticula: este unsuros strălucitoare, acoperită de numeroşi solzi albicioşi sau brun-gălbui, mari şi pufoşi cu aspect lânos, dispuşi concentric, uşor detaşabili. Culoarea este de la gri-albicios, gri-bej, portocaliu- maroniu până la brun-roşiatic şi în mijloc maroniu.
Lamele: la început sunt acoperite de un văl albicios, sunt dese, înalte şi cărnoase, bombat aderente la picior şi întotdeauna intercalate cu lamele bine dezvoltate. Are culoarea iniţial alb-cenuşiu apoi gri-brun iar la bătrâneţe devin gri-murdar până la brun-scorţişoară (culoarea tutunului).
Carnea: este albă, tare, cu miros foarte slab şi nedefinit, gust dulceag care apoi devine amar. Nu-şi schimbă culoarea prin rupere.
Sporii: sunt netezi, hialini, eliptic-ovoidali şi ascuţiţi spre vârf, cu o picătură mare uleioasă în centru. Mărimea lor este de 8-10 x 4-6 microni. Pulberea lor este ruginiu-închis. În hidroxid de potasiu (KOH) carnea se colorează în galben şi în acid fenic (lactofenol) carnea se colorează în brun-purpuriu.
Piciorul: este masiv şi compact, cilindric sau curbat, cu bulb mare la bază şi acoperit ca şi pălăria de solzi mari. Se observă de asemenea şi un inel format din resturile vălului parţial acesta căzând la exemplarele mature. Partea de sus a inelului este neted şi albicios iar partea de jos este fibros-solzos, maronie, acoperit cu scvame moi. Are înălţimea de 5-10 cm şi grosimea de 3-4 cm. Este alb dar devine cu vârsta din ce în ce mai închis.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază între galben-ocru şi brun-gălbui, cu zona din mijloc aproape întotdeauna mai închisă. Piciorul este întotdeauna mai închis la culoare decât pălăria dar are aceleaşi nuanţe. Lamele sunt la început albicioase şi apoi brune ca scorţişoara.
Habitat: poate fi întâlnită solitar sau în grupuri mici, în special pe suprafeţe tăiate ale buştenilor, pe trunchiuri de plopi, rar pe mesteceni şi sălcii. Apare în lunile august până în decembrie. De la câmpie, deal şi munte.
Specii asemănătoare: Pholiota adiposa, Pholiota aurivella, Pholiota flammans, Pholiota squarrosa, Leratiomyces squamosus, Neolentinus lepideus.
Interes gastronomic: este o ciupercă necomestibilă datorită cărnii destul de tare şi elastice dar şi al gustului amar şi înţepător.
