PĂLĂRIA: este la început emisferică, apoi plat-convexă și la maturitate, poate deveni chir adâncita în mijloc, uneori cu un gurgui central slab dezvoltat. La exemplarele tinere, marginea este mult răsfrânta spre picior, dar, pe parcursul maturizării , se aplatizează și are tendința de a crăpa, uneori chiar adânc, în sens radial.

CUTICULA: este netedă, uscată, cu aspect mătăsos și, cu trecerea timpului , tinde să se crape adânc, în special de-a lungul marginii pălăriei, formând o rețea complicată.

PICIORUL: este înalt și cilindric, câteodată șerpuit, destul de dens și cu reflexe mătăsoase, tinzând să se subțieze către bază. Pe porțiunea dintre inel și pălărie are, însă , un aspect pufos.

INELUL: este alb, situat foarte sus și destul de persistent.

LAMELE: sunt foarte dese, subțiri și înalte, cu muchia mai deschisă la culoare și zimțate fin.

CARNEA: este compactă și fragilă, albă sau ușor maronie la baza piciorului , cu un miros aparte, pe care unii îl aseamănă cu cel de făină râncedă, și gust plăcut.

VARIABILITATE: coloritul pălăriei este foarte diferit, putând varia între brun-închis și culoarea cojii de alună, câteodată cu nuanțe roșietice, ajungând chiar la alb-murdar, în special la exemplarele care cresc în locuri foarte umbroase. Lamele sunt , inițial, albe, apoi gălbui și , în final, se închid, ajungând la culoarea tutunului.

HABITAT: crește în grupuri, câteodată cu foarte numeroase exemplare, pe bușteni și cioturi de plopi, dar și pe alte foioase ca: mesteceni, sălcii, ulmi, soc și arbori fructiferi atât pe lemnul viu cât și pe cel mort. Este prezentă de la câmpie la munte.

PERIOADA DE CREȘTERE: din primăvară până toamna târziu. Atunci când este găsit un loc în care crește, poate fi culeasă aproape în fiecare lună de la prima recoltă.

SINONIME: Agrocybe aegerita, Pholiota aegerita.