Alte denumiri: opintici, ghebe, honey mushroom.
Sinonime: Armillaria bulbosa, Armillariella bulbosa, Armillaria mellea var. bulbosa, Armillaria lutea, Armillaria inflata, Armillaria bulbosa.
Numele de Armillaria gallica, a fost descrisă pentru prima dată în anul 1987 de botaniştii H. Marxmuller şi Henri Romagnesi, cuvântul Armillaria derivă din cuvântul latin “armilla” care înseamnă “colier”, epitetul specific “gallica” este un cuvânt latin care înseamnă “limba franceză”, cu referire la Gallia, regiunea Europei de Vest, fiind aşezată pe teritoriul Franţei de azi, galii erau strămoşii francezilor şi acestora le plăcea să se împodobească cu brăţări şi coliere confecţionate de ei.
Pălăria: la început este conică, apoi convexă până la aplatizată, cu diametrul de 2,5-9,5 cm, este de culoare galben-maroniu până la maroniu cînd sunt umede, în centru adesea este mai închisă, la soare culoarea tinde să se estompeze, pălăria este acoperită de solzi mici ridicaţi, de culoare galbenă, carnea este albicioasă.
Lamelele: sunt de culoare albă, până la crem sau portocaliu-pal.
Sporii: sunt de culoare albă, de formă alungită sau elipsoidală şi au dimensiunea de 7-8,5- 5-6 mm, reţeaua de fire subţiri formată din germinarea sporilor (miceliul) este biolumineşcentă, produce lumină prin oxidarea unei substanţe proprii numită luciferina, aceasta poate ajuta la atragerea insectelor pentru a ajuta la dispersia sporilor sau pentru a descuraja alte specii care ar putea consuma ciuperca.
Piciorul: înalt de la 4 până la 10 cm şi 1-3 cm grosime, de culoare portocaliu-pal până la maro deschis chiar maro-cenuşiu la bază, prevăzut cu un inel alb subţire, cu marginea galbenă, de culoare portocaliu-pal până la maroniu-pal, baza piciorului este adesea puţin umflată.
Habitat: apare în vremea mai rece de toamnă târziu şi începutul iernii, creşte solitar sau în grupuri restrânse, poate fi găsită în mod normal pe sol ataşate de rădăcinile copacilor, pe lemnul putrezit sau la baza copacilor, pe butuci şi buşteni.
Bureţii acestui soi sunt specii saprofite parazitare, care cresc în tufe cu multe exemplare, sunt ciuperci care îşi procură hrana din substanţe organice în descompunere dar atacă şi arborii vii, pricinuind importante pagube provocând putregaiul alb al lemnului.
În medii adecvate aceste ciuperci pot trăi sute de ani iar anumite exemplare au fost identificate ca fiind printre cele mai mari şi mai vechi organisme vii, creşte dintr-un singur spor alb fertilizat şi se răspândeşte vegetativ prin hife (filament din celule care alcătuieşte miceliul unei ciuperci), dispuse în reţea asemănătoare cordoanelor numite rizomorfe, acestea atacă scoarţa sau rădăcina arborilor, provocând putrezirea copacilor, creşterea subterană a rizomorfilor poate forma o reţea extinsă de structuri subterane, care se răspândeşte prin sol în căutarea nutrienţilor din lemnul în descompunere sau din rădăcinile vii ale copacilor, rizomorfii secretă enzime care digeră aceste alimente, protejate sub pământ reţeaua formată poate rezista la temperaturi extreme, inclusiv la incendii forestiere.
Armillaria galica poate fi parazitată de ciuperca Entoloma abortivum, rezultând corpuri de fructe alb-cenuşii malformate, acestea pătrund în ciupercă şi perturbă dezvoltarea normală a ciupercii, mai poate fi parazitată de ciupercile Trichoderma prezentă în toate solurile şi anume Trichoderma polysporum, Trichoderma harzianum, Trichoderma viride, sunt capabile să atace şi să pătrundă în ţesutul exterior al rizomorfilor şi parazitează hifele interne ale ciupercii(filamentul din care este alcătuit miceliul ciupercilor).
Ciuperca considerată cel mai mare organism viu din lume, este un fel de ciupercă-imperiu, organism imens din subteran, din genul Armillaria (Armillaria ostoyae), ocupând 8,9 kilometri pătraţi, o greutate de circa 600 tone, ar avea 2.400 de ani fiind şi cel mai bătrân organism de pe Pământ încă în viaţă, creşte în Munţii Albaştri din Oregon-SUA, în Pădurea Naţională Malheur (Malheur National Forest), i se mai spune şi “ciuperca de miere”.
Interes gastronomic: este considerată comestibilă cu condiţia să fie fiartă aproximativ 20 minute, ciuperca crudă sau insuficient gătită este toxică, se recomandă iniţial să se consume doar o porţie mică deoarece unii oameni nu o pot tolera, piciorul dur trebuie îndepărtat înainte de fierbere.
Specii asemănătoare: Armillaria calvescens (miceliul ciupercii este bioluminiscent), Armillaria borealis, Armillaria ostoyae, Armillaria fuscipes, Armillaria cepistipens.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
