Sporii îşi păstrează timp îndelungat capacitatea de germinare: există specii de ciuperci care produc spori în stare să rămână în pământ chiar şi zece ani înainte de a găsi condiţiile adecvate pentru a da naştere noilor micelii şi, deci, noilor corpuri fructifere.
Această perioadă lungă de supravieţuire explică felul în care unele ciuperci transmit omului sarcina de a transporta sporii de la un continent la altul, parcurgând distanţe de mii de kilometri.
Un caz, atestat istoric prin documente, este acela al speciei Mutinus caninus, actualmente larg răspândită prin pădurile Europei, înainte de cel de-al doilea război mondial, ea exista numai în America de Sord.
Mutinus caninus
Cei care au transportat, fără să vrea, sporii în Europa, au fost soldaţii americani, prin noroiul care rămânea pe bocancii lor. Odată ajunşi pe Vechiul Continent, sporii au găsit condiţii prielnice pentru a germina şi a-şi perpetua specia cam peste tot.
În privinţa lungilor călătorii ale sporilor, poate fi citat cazul unei specii inferioare: rugina-grâului. Este de acum sigur faptul că sporii acestei ciuperci reuşesc să parcurgă în fiecare an, transportaţi de vânt, distanţe care despart Texasul de Canada.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
