Alte denumiri: shaggy scalycap, scaly pholiota, shaggy pholiota.
Sinonime: Pholiota caperata, Agaricus floccosus, Lepiota squarossa, Pholiota muelleri, Fungus squarossus, Dryophila squarossa.
Pălăria: estedestul de cărnoasă şi consistentă, la început este emisferică apoi din ce în ce mai plată. Cu marginea curbată lin spre picior şi gurgui mai mult sau mai puţin conic ascuţit, diametru 3-10cm, galbenă.
Cuticula: gălbuie, este acoperită din abundenţă de solzi mari ruginii, ascuţiţi şi drepţi.
Piciorul: este cilindric şi robust, câteodată şerpuit şi subţiat la bază, înălţime 6-14cm, galben.
Inelul: este foarte dezvoltat, membranos, gălbui, cu suprafaţa superioară netedă şi cea inferioară solzoasă.
Lamele: sunt foarte dese, nu prea înalte şi deseori decurente de-a lungul piciorului.
Carnea: este gălbuie, mai închisă la culoare în partea inferioară, foarte tare şi compactă, cu miros şi gust de ridiche.
Sporii: sunt de culoare galben-maronii, netezi, elipsoidali-cilindrici, translucizi, au mărimea de 6-8 x 4,5-5 microni. Pulberea lor este brun-roşiatică.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază între galben şi măsliniu, putând ajunge până la brun-ruginiu. Piciorul este albicios în partea de sus şi galben-brun mai jos de inel. Lamele sunt iniţial galbene, apoi măslinii şi în final, maronii.
Habitat: creşte în pădurile de conifere şi de foioase, deseori în grupuri mici de foarte multe exemplare, în parcuri, livezi, pe sub copacii uscaţi, sau în stare de putrefacţie. Ca parazit creşte de obicei la baza copacilor de meri. De la câmpie la munte.
Perioada de creştere: se dezvoltă în lunile august-decembrie.
Specii asemănătoare: Pholiota squarroides, Leucopholiota decorosa, Pholiota aurivella, foarte asemănătoare în special când sunt tinere cu Armillaria mellea,
Interes gastronomic: comestibilitatea ciupercii este controversată, unii autori o consideră comestibilă dar cu prudenţă , alţii consideră că este mediocră şi alţii o consideră necomestibilă. Nu trebuie consumată împreună cu alcoolul deoarece provoacă probleme gastrointestinale. Se impune o anumită prudenţă în special pentru persoanele sensibile. Nu trebuie îngerată o cantitate mare de ciuperci.
