Alte denumiri: ochiul caprei, urechea babei, urechiuşă, pocalul de rubin al elfilor, pocal de rubin, ciupercă de scoică roşie, scarlet elf cup, scarlet cup fungus.
Sinonime: Helvella cocninea, Peziza aurantiaca, Peziza dichroa, Peziza cohleata, Sarcoscypha coccinea, Plectania coccinea, Geopyxis coccinea, Lachnea coccinea, Macroscyphus coccineus.
Aparatul fructifer are formă de cupă mai adâncă și mai îndoită, cu marginea ondulată şi deseori uşor răsfrântă spre interior, poate atinge între 2 și 8 cm în diametru , înălţime 1-3 cm, are o culoare roșie sau roșu-aprins.
Suprafaţa interioară este netedă şi lucioasă iar cea exterioară, fin catifelată, este de un roşu profund, decolorat până la portocaliu când este uscat.
Carnea este albă până la gălbui-albicioasă, cu un strat roşiatic spre interior, subţire, fragilă, ceroasă şi uşor casantă, este fără miros sau gust specific.
Sporii: sunt albi, elipsoidali, netezi, translucizi, cu multe picături uleioase în interior şi mari, având o mărime de 24-35 x 10-14 microni. Pulberea lor este albicioasă.
Piciorul este foarte scurt, subțire sau absent, subţiat la bază, destul de dens şi cu suprafaţa acoperită de puf fin. Piciorul poate fi gălbui sau alb și poate avea o textură uscată sau ușor fibroasă.
Variabilitate: în interior, culoarea aparatului fructifer este variabilă între roşu-carmin şi roz-intens, iar la exterior, poate fi albicioasă, roz şi câteodată ocru, culoarea roşie este cauzată de pigmenți cianofílici. Pigmenții din ciupercile Sarcoscypha coccinea sunt rezultatul interacțiunii dintre compușii organici din ciupercă și lumină. Acest tip de pigment poate fi afectat de factori precum pH-ul, temperatura și umiditatea, astfel încât culoarea poate varia în funcție de condițiile de creștere a ciupercii.
Habitat: creşte adesea în grupuri, pe fragmente de lemn putred în locurile cele mai umede din pădurile de foioase, pe ramuri căzute sau sub stratul de frunze moarte, la deal şi la munte, în lunile noiembrie- aprilie.
Perioada de creştere: toamna-iarna.
Specii asemănătoare: această specie poate fi uşor de confundat cu alte specii din aceeaşi familie, de culoare roşie cum sunt Sarcoscypha austriaca (diferențele dintre aceste specii pot fi adesea greu de detectat dar există: are o culoare galben-aurie sau portocalie, are o formă mai plată și mai deschisă, crește adesea singură sau în perechi), Sarcoscypha dudleyi (are o culoare mai puțin intensă și o margine mai dreaptă, poate fi mai mare decât Sarcoscypha coccinea și poate avea o textură mai moale și mai fibroasă).
Interes gastronomic: este o specie comestibilă dar valoare gastronomică este scăzută din cauza cărnii prea elastice. Unii autori o consideră necomestibilă. Este consumată în unele părți ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Este adesea considerată o ciupercă comestibilă delicioasă, cu un gust dulce-amar și o textură ușoară. Poate fi folosită în diverse rețete culinare, cum ar fi supe, risotto-uri, omelete sau tăiței. De asemenea, poate fi utilizată ca ingredient în salate sau pentru a condimenta alte alimente. Poate fi de asemenea conservată prin metode precum fierberea sau uscarea, astfel încât să poată fi consumată în orice moment al anului. Potrivit pentru consum sunt exemplarele mai tinere, nu se recomandă a fi mâncate crud, de asemenea sunt o sursă de hrană pentru rozătoare în timpul iernii şi melci în timpul verii. Este posibil ca unii oameni să prezinte o intoleranță individuală sau o reacție alergică la ciupercile Sarcoscypha coccinea. Este important să se verifice cu atenție identitatea ciupercii înainte de a o consuma.
Alte utilizări: ciuperca după ce a fost uscată şi măcinată într-o pulbere, s-a folosit ca antiseptic şi antihemoragic, pe cordonul ombilical al copiilor nou-născuţi, de către indienii Oneida (comunitate religioasă fondată de John H. Noyes în 1848 la Oneida, New York) şi alte triburi.
Substanţe: ciuperca conține o varietate de compuși organici, inclusiv carbohidrați, proteine, lipide, vitamine și minerale. Compoziţia acestor compuși variază în funcție de specie, vârstă, condițiile de creștere și alți factori. Pot conține anumiți compuși bioactivi, cum ar fi polizaharide, antocianine și compuși cu acțiune antioxidantă. Aceste compuși pot avea proprietăți antiinflamatorii, imunomodulatoare și de protejare a sănătății.
Reţetă de ciuperci Sarcoscypha coccinea la cuptor: Ingrediente: 500 g ciuperci Sarcoscypha coccinea, curățate și tăiate în jumătăți, 3 linguri de ulei de măsline, 2 căței de usturoi tocați, 1 lingură de frunze uscate de rozmarin, sare și piper, după gust. Instrucțiuni: preîncălziți cuptorul la 200°C, într-un bol mare, amestecați ciupercile cu uleiul de măsline, usturoiul, rozmarinul, sare și piper, așezați ciupercile într-un vas pentru cuptor, cu partea tăiată în sus, puneți vasul la cuptor și coaceți până când ciupercile sunt aurii și crocante, aproximativ 20-25 minute. Serviți ciupercile la cuptor calde, ca parte a unei mese sau ca aperitiv. Această rețetă poate fi adaptată la preferințele individuale, adăugând sau eliminând ingrediente după gust.
