Pălăria, foarte cărnoasă, este, la început, convexă şi, apoi, plată, cu marginea răsfrântă spre picior şi având pe bordură o membrană franjurată care este un  rest de volvă, diametru 6-20cm, ocru;

Cuticula este   acoperită   de numeroşi solzi mari şi pufoşi;

Piciorul este masiv şi compact, cilindric sau curbat, cu bulb mare la bază şi acoperit, ca şi pălăria, de solzi mari. Se  observă, de asemenea, şi un inel mare, acesta   căzând   la   exemplarele mature, înălţime 5-12cm, alb;

Lamele sunt dese, înalte şi cărnoase, aderente  la  picior  şi  întotdeauna intercalate cu lamele bine dezvoltate;

Carnea este albă,  tare,  cu miros foarte slab şi nedefinit şi gust dulceag care, apoi, devine amar;

 

 

ARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază între galben-ocru şi brun-gălbui, cu zona din mijloc aproape întotdeauna mai închisă. Piciorul este întotdeauna mai închis la culoare decât pălăria, dar are aceleaşi nuanţe. Lamele sunt la început albicioase şi apoi brune ca scorţişoara;

HABITAT. Poate fi întâlnită în grupuri mici, în special pe trunchiuri de plopi, dar şi pe mesteceni şi sălcii. La deal şi la munte;


PERIOADA DE CREŞTERE
: Vara-toamna;

SPECII ASEMĂNĂTOARE.:Este o specie imposibil de confundat din cauza coloritului violet;

SINONIME: Pholiota comosa;

Comestibilitate: Fără interes alimentar.