Alte denumiri: ciuperca creier, false morel, turban fungus, brain mushroom;
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1800 de micologul german Christiaan Hendrik Persoon sub numele de Helvella esculenta, în anul 1849 micologul suedez Elias Magnus Fries a mutat ciuperca în genul ştiinţific acceptat astăzi Gyromitra;
Numele genului “Gyromitra” provine din cuvintele greceşti “gyros” care înseamnă “rotund” şi “mitra” care înseamnă “o bandă de susţinere”. Epitetul specific “esculenta” în limba latină înseamnă “bun de mâncat” ironia sorţii face ca această ciupercă să poarte acest nume în ciuda prezenţei toxinei giromitrină. În trecut a fost o ciupercă agreată pe piaţă şi vândută în cantităţi imense, în Europa de Est şi Nord acest burete încă se consumă în ciuda faptului că este toxică;
Pălăria, goală în interior, de formă neregulată şi deseori împărţită în mai mulţi lobi are numeroase cute întortocheate care o fac să semene cu un creier, diametru 5-15cm, brună;
Marginea este aderentă la picior. Acesta gol în interior, este bont acoperit cu negi şi cu nervuri longitudinale, destul de îngroşat la bază şi cu suprafaţa flocoasă, înălţime 3-8cm, albicios;
Carnea este foarte fragilă şi apoasă, cu aspect cerat şi cu gust şi miros slabe, dar plăcute;
Variabilitate: coloritul pălăriei poate varia între brun-gălbui şi brun-roşcat sau maro-roşcat, piciorul este la început albicios şi apoi capătă nuanţe de roz din ce în ce mai evidente;
Habitat: creşte solitară sau în grupuri pe solurile acide şi nisipoase, în special prin pădurile de conifere, la munte;
Perioada de creştere: este o specie de primăvară care apare la sfârşitul lunii martie până în luna mai, câteodată până în iunie;
Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Gyromitra gigas (zbârciogul uriaş), mai deschis la culoare şi la fel de periculos, cu Gyromitra fastigiata (zbârciogul brun);
Sinonime: Physomitra esculenta, Helvella esculenta, Helvella mitra, Gyromitra queletti;
Înteres gastronomic: în stare crudă, este otrăvitoare, chiar mortală, conţine toxina giromitrina care se descompune într-un produs chimic toxic şi volatil monometilhidrazina care era folosită în trecut ca şi combustibil la rachete (desfăşurarea intoxicaţiei este denumită “sindrom giromitrian”). După fierbere capătă un gust destul de plăcut, dar trebuie consumată cu cea mai mare prudenţă, pentru că poate da naştere multor otrăviri grave. Nu poate fi consumată în feluri de mâncare diferite la aceeaşi masă, pentru că substanţele toxice pe care le conţine pot avea efecte combinate. Pare dovedit că toxinele se distrug prin uscare. Pălăriile exemplarelor bătrâne, totuşi, s-ar putea să conţină, în afară de toxinele obişnuite ale ciupercii, şi altele datorate alterării, acestea fiind distruse prin fierbere. Simptomele provocate de otrăvirea cu Gyromitra esculenta sunt: greaţă, vomă şi diaree, urmate de icter, afecţiuni ale ficatului şi rinichilor şi, în final, chiar dacă destul de rar, comă şi moarte!
