Alte denumiri: buretele cu perle, pufai, basina lupului, common puffball, warted puffball, gem-studded puffball, wolf farts, devil’s snuff-box, vescia minor;
Sinonime: Lycoperdon gemmatum, Lycoperdon lacunosum, Lycoperdon bonordenii, Lycoperdon gemmatum var. perlatum, Lycoperdon perlatum var. bonordenii;
Specia a fost descrisă pentru prima dată în anul 1796 de micologul Christian Hendrik Persoon, originar din Africa de Sud, numele genului Lycoperdon în latină înseamnă “pară”, în greacă cuvântul este împărţit în “lycos” care înseamnă “lup”, şi cuvântul “perdon” care înseamnă “a sparge vântul”, cumva înseamnă “flatulenţa lupului”, cu referire la culoarea sporilor care sunt eliberaţi atunci când ciuperca este bătrână, epitetul specific “perlatum” înseamnă “răspândit”, “raportat”, cu referire probabil la aria de răspândire mare;
Corpul fructifer: la fel ca aproape toate speciile din Familia Lycoperdaceae, şi aceasta are aspect de pară, cu diametrul de 3-5 cm, şi înălţimea de 3-8 cm, suprafaţa externă este acoperită cu o membrană tare şi friabilă, uşor de înlăturat numit exoperidiu, purtând pe suprafaţa ei solzi piramidali sau spini scurţi în formă de con distribuiţi neregulat, care pot fi albicioase, cenuşii sau maronii, şi care se detaşează uşor lăsând în urmă cicatrici reticulate (un model de reţea zimţată), coloritul este alb iniţial, se schimbă în gălbui, apoi în gri-gălbui chiar brun-negricios;
Carnea: este la început fermă, albă, cu miros aromat, mai târziu miros neplăcut, după care devine uşor spongioasă, apoi se înmoaie, de culoare galben-verzui până la brun-măsliniu, la bătrâneţe se usucă şi devine pulverulentă, în cele din urmă corpul fructifer capătă o gaură centrală (opercul-orificiu ca un fel de căpăcel), prin care îşi va elibera sporii;
Piciorul: nu are picior adevărat, prelungirea cilindrică face parte din corpul fructifer;
Tuburile sporifere: se găsesc în partea mai lată a corpului fructifer, sporii rotunjori şi fin verucoşi de 3,5-4 microni, se răspândesc pe calea de acces din vârful corpului fructifer care se formează când ciuperca este matură, aceasta se eliberează când sunt comprimaţi prin atingere sau căderea picăturilor de ploaie, pulberea este de culoare brun-măslinie;
Habitat: este o specie saprofită, foarte des întâlnită, care apare în lunile iunie-noiembrie, apar repede după ploaie, în pădurile de foioase şi conifere, se găseşte în grupuri mari, dispersate, solitare, creşte pe pământ acolo unde găseşte bucăţi de lemn putred;
Interes gastronomic: ciupercile sunt comestibile în stadiul tânăr atâta timp cât carnea este albă şi fermă, se îndepărtează pielea exterioară care este tare, nu trebuie folosite cele care au început să devină galbene, masliniu sau maro, acest lucru indică faptul că sporii se maturizează, în momentul tăierii trebuie să fie alb peste tot, se poate găti sub formă de omletă, păjite (şniţel), chiar crudă în salată, ciuperca nu se fierbe ea devenind vâscoasă, nu se spală după ce a fost curăţată de pielea de deasupra deoarece interiorul ei se comportă ca un burete, va absorbi apa şi astfel nu mai poate fi prăjită;
Specii asemănătoare: Lycoperdon pyriforme, Lycoperdon excipuliforme, Lycoperdon molle, Lycoperdon marginatum, Lycoperdon umbrinum;
Atenţionare: sporii ciupercii sunt acoperiţi cu spini microscopici ascuţiţi, acestea pot provoca iritaţii faringeale, pulmonare şi chiar oculare dacă stăm prea aproape şi înhalăm sporii (cei care suferă de alergie), pot fi afectaţi şi câinii care se joacă sau aleargă acolo unde sunt prezente aceste ciuperci;
Ştiaţi că:
– extractele de ciupercă au efecte antimicrobiene şi antifungice, sunt o sursă importantă de proteine, carbohidraţi, grăsimi, denumită pe vremuri şi “pâinea dulce a omului sărac” datorită texturii şi aromei, conţine acizi graşi (acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, acid stearic), substanţe minerale (cupru, fier, mangan, zinc), în trecut praful ciupercii sau carnea uscată a fost folosită pentru răni ca antihemoragic şi antiseptic;
– ciupercile pot acumula metalele grele (seleniu, mercur, cadmiu, plumb) din sol, atenţie de unde le culegeţi, dar poate fi utilizat ca bioindicator pentru măsurarea nivelului de poluare din sol şi pentru regenerarea solurilor poluate, s-a demonstrat că ciuperca elimină ionii de mercur din soluţiile apoase astfel este studiată în vederea tratării apei.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
