Sinonime: Lactarius mairei var. zonatus, Lactarius zonatus, Lactarius mairei f. zonatus, Lactarius pearsonii.
Alte denumiri: whiskery milckap.
A fost descrisă pentru prima dată în anul 1939 de micologul francez Georges Jean Louis Malencon.
Pălăria: la început este convexă cu marginea în jos, apoi se întinde si cu timpil se adânceşte devenid uşor pâlniată. Este de culoare brun-ocracee, suprafaţa pălăriei este pâsloasă mai ales spre margine prezintă o serie de franjuri cu aspect lânos. Are în diametru între 3 şi 12 cm.
Lamele: sunt dese uşor decurente, de culoare crem, la maturitate capată o culoare mai pală decât a pălăriei.
Piciorul: este cilindric, filiform la bază, are suprafaţa netedă fără gropiţe. Are culoarea crem sau cu nuanţe mai deschise decât pălăria. În lungime are 2-4 cm şi în grosime are 0,6-1,5 cm. Cu timpul piciorul devine găunos.
Carnea: este tare, rigidă, casantă, destul de groasă. Are culoarea albicioasă, miroase a fructe dar gustul este iute. Secretă un lichid alb lăptos care nu îşi schimbă culoarea în contact cu aerul.
Perioada de apariţie: este o specie des întâlnită pe soluri calcaroase sub copaci de stejar şi apare în lunile august-octombrie.
Valoare alimentară: este o specie toxică care poate provoca tulburări grave gastrointestinale cu diaree şi vomă.
Specii asemănătoare: ciuperca care creşte sub stejari nu trebuie confundată cu Lactarius torminosus care creşte exclusiv pe sub copaci de mesteacăn sau în apropierea acestora şi care prezintă inele concentrice mai clare de nuanţă mai inchisă de roz-portocaliu spre roşu dar aceastea sunt mai puţin proeminente la exemplarele mature. Se poate confunda şi cu Lactarius pubescens care are pălăria mediu spre mare păroasă şi tulpina scurtă, creşte pe sol nisipos în apropierea copacilor de mesteacăn.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
