Alte denumiri: shaggy bracket, shaggy polypore.
Sinonime: Xanthochrous hispidus, Polystictus hispidus, Phaeoporus hispidus, Polyporus endocrocinus, Polyporus hispidus, Polystictus hispidus, Inodermus hispidus, Inonotus hirsutus, Hemidiscia hispida, Boletus hirsutus, Boletus spongiosus, Boletus velutinus, Boletus villosus.
Numele de gen “Inonotus” provine din cuvantul grecesc „Ino-” care înseamnă fibră sau fibros, referindu-se la textura fibroasă a ciupercii, în special a țesuturilor sale. Si „-notus” care provine din grecescul „notos” care înseamnă spate sau suprafață, sugerând o referință la suprafața ciupercii, care este adesea robustă și densă. Epitetul specific “hispidus” este un cuvânt latin care înseamnă aspru, păros sau acoperit de peri. Acest termen descrie aspectul pălăriei ciupercii, care este adesea păroasă sau aspră la atingere.
Ciuperca Inonotus hispidus a fost descrisă pentru prima dată de Jean Baptiste François Bulliard, un celebru micolog francez, în anul 1789, sub denumirea inițială de Boletus hispidus. Numele actual, Inonotus hispidus, i-a fost atribuit mai târziu de către Elias Magnus Fries, un renumit micolog suedez, în cadrul clasificării sale din secolul al XIX-lea. Fries a fost cel care a reorganizat multe specii de ciuperci în noi genuri, iar genul Inonotus a fost creat pentru a descrie ciuperci cu caracteristici fibroase și poroase, distincte de alte genuri.
Aparatul fructifer: foarte gros şi ţeapăn, are forma unei etajere extinse ca un evantai, diametru 10-30cm, înălţime 2-10cm, ocru-brun.
Suprafaţa: pe care sunt vizibile numeroase şanţuri concentrice, este plată sau uşor adâncită şi acoperită cu peri deşi şi zbârliţi.
Tuburi și pori: Pe partea inferioară a pălăriei se găsesc tuburi scurte și pori mici, prin care ciuperca își eliberează sporii. Porii sunt de obicei mici și rotunzi, de culoare albicioasă sau gălbuie la început, devenind mai întunecați pe măsură ce ciuperca îmbătrânește.
Sporii: sunt de culoare brună, microscopici și de formă ovală. Sporii sunt eliberați prin porii de pe partea inferioară a pălăriei.
Carnea este moale, spongioasă si de culoare galbena, dar devine treptat dura și fibroasă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește. Este complet îmbibată cu apă pe vreme umedă, uscată şi fragilă când timpul este secetos.
Variabilitate: Coloritul aparatului fructifer variază de la galben-ocru la brun-tabac. Porii şi tuburile, la început, sunt galbeni şi apoi bruni, întotdeauna strălucitori. Carnea, la început este galbenă şi treptat devine roşie-ruginie.
Habitat: Răspândită şi destul de obişnuită, creşte solitară, mai rar în grupuri suprapuse, ca nişte balcoane, pe trunchiurile de foioase, în special pe stejari. De la câmpie la munte. Crește pe lemnul viu al foioaselor, dar poate fi găsită și pe lemnul mort, provocând o formă de putrezire numită putregai alb. Este o ciupercă parazită, ceea ce înseamnă că poate dăuna arborilor gazdă, provocând în cele din urmă deteriorarea acestora.
Perioada de crestere: Această ciupercă apare în general din vară până în toamnă, dar corpurile fructifere persistă și în lunile de iarnă. În ciuda aspectului său inofensiv, ciuperca poate dăuna arborilor gazdă și poate avea o durată lungă de viață pe lemnul infectat.
Specii asemanatoare: Inonotus quercustris, Ischnoderma resinosum (late fall polypore, resinous polypore, benzoin bracket), Laetiporus persicinus (white chicken mushroom).
Comestibilitate: Fără interes alimentar. Inonotus hispidus este cunoscută pentru proprietățile sale medicinale de secole, mai ales în medicina tradițională asiatică, cum ar fi cea chineză și japoneză. Cercetările moderne privind efectele medicinale ale Inonotus hispidus au început în a doua jumătate a secolului XX. Studiile au identificat compuși activi din ciupercă, inclusiv polizaharide, triterpenoide și compuși fenolici, cu efecte antioxidante, antiinflamatoare și anticancerigene. Inonotus hispidus poate fi folosit sub formă de tincturi, pulbere, decoct sau capsule pentru a beneficia de proprietățile sale medicinale. Aceste utilizări pot ajuta la protejarea sănătății, în special prin combaterea inflamației și stresului oxidativ, dar este esențială precauția în administrare și consultarea unui specialist.
