Pălăria este, la început, globulos-emisferică   şi,   apoi,aplatizată,   cu   un   gurgui central foarte extins, diametru 2-7cm, galbenă.

Cuticula are culoarea galben-sulf, foarte aprinsă, mai închisă  la culoare  şi aproape  roşu-ruginiu  în mijloc, complet netedă şi lucioasă.

Piciorul este foarte subţire, şerpuit, de aceeaşi culoare cu pălăria, dar cu nuanţe mai palide, cilindric sau subţiat la bază, cu urmele unui inel fals, care
dispar repede. La exemplarele tinere se observă, între picior şi pălărie, o cortină galbenă foarte fină care rămâne parţial lipită de marginea pălăriei, formând o membrană subţire şi franjurată, şi de picior, ca un inel fals.

Lamele sunt foarte dese,  înalte, galbene ca sulful şi perfect aderente la picior.

Carnea este galbenă, fragedă şi fibroasă, cu miros neplăcut şi gust amar.

 

 

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei, ca şi cel al celorlalte părţi, este destul de constant. Câteodată, în locul gurguiului se poate observa o mică adâncitură. Piciorul este galben mai mult sau mai puţin închis, iar la bază are tendinţa să devină maroniu. Lamele sunt, la început, galbene, apoi devin verde-oliv şi, la maturitate, capătă nuanţe de maro-închis. Carnea, din galbenă, are tendinţa de a se înroşi.

HABITAT. Creşte în grupuri de sute de exemplare pe buştenii în stare de putrefacţie în păduri de foioase şi de conifere. De la câmpie la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. Creşte pe toată durata anului, cu excepţia perioadei de îngheţ.


SPECII ASEMĂNĂTOARE.
Poate fi confundată cu Armillaria mellea (ghebele), Pholiota aegerita şi Hypholoma capnoides, toate comestibile, care se disting cu uşurinţă pentru că au carnea albă, iar gustul nu este amar.

SINONIME. Agaricus fascicularis, Nematoloma fasciculare.

PERICULOZITATE. Este o specie toxică şi, oricum,  nu se poate consuma din cauza gustului amar. Este foarte periculoasă dacă este consumată de către persoane în vârstă sau slăbite.