Alte denumiri: common brown cup, pig-ear cup, ciuperca de pe frunze.
Sinonime: Galactinia badioconfusa, Peziza badioconfusa, Plicaria olivacea, Galactinia olivacea, Peziza olivacea, Aleuria olivacea, Peziza phyllogena var. badioconfusa, Peziza phyllogena var. minor.
Peziza phyllogena este o specie de ciupercă din genul Peziza, care face parte din familia Pezizaceae. Micologul britanic Mordecai Cubitt Cooke a descris specia Peziza phyllogena în 1877, pe baza materialului din Carolina de Sud trimis de botanistul american Henry William Ravenel. Cu toate acestea, este important de menționat că Richard Korf a menționat în 1954 că specia Peziza phyllogena ar fi fost descrisă anterior de un autor european sau american înainte de 1897, deși nu a găsit niciun tip care să se potrivească cu aceasta.
Numele de gen “Peziza” provine din limba greacă și înseamnă “cupă” sau “ploscă”. Acest nume face referire la forma caracteristică a pălăriei ciupercii, care adesea are aspectul unei cupe sau plosci. Epitetul specific “phyllogena” este, de asemenea, de origine greacă și este compus din două componente: “phyllo” și “gena”. “Phyllo” se referă la “frunză” sau “frunză de copac”, iar “gena” înseamnă “născut din”. Astfel, epitetul specific “phyllogena” sugerează că această ciupercă crește pe frunzele sau pe materiile organice provenite din frunze.
Corpurile fructifere sunt în formă de cupă sau ploscă, se aplatizează cu vârsta şi devine neregulat, cu dimensiuni cuprinse între 3 și 15 cm în diametru. Suprafața interioară a cupei are o culoare maro violet închis până la gri roșcat închis. Suprafața exterioară poate fi similară cu cea interioară, este netedă sau ușor ondulată, fără granulații distincte şi poate avea tonuri violete. Marginea cupei este subțire și devine neagră pe măsură ce se usucă. Ciuperca nu are un picior bine dezvoltat sau distinct. În schimb, prezintă o bază mică sau o structură sub formă de tijă scurtă și grosolană, care ține pălăria în sus. Partea inferioară a pălăriei este acoperită cu asce, structuri în formă de cupă care conțin sporii. La bătrâneţe corpurile fructifere pot prezenta crăpături sau deformări.
Carnea: este subțire și fragilă. Are tendința de a avea un gust și miros slab sau insipid. Culoarea poate varia de la diferite nuanțe de bej sau maro. Culoarea cărnii poate fi influențată de mai mulți factori, cum ar fi stadiul de dezvoltare, habitatul și condițiile de creștere.
Stratul himenial: reprezintă partea inferioară a pălăriei şi este responsabil pentru producerea și eliberarea sporilor. Conține numeroase asce, care sunt structuri reproductive în formă de sac. Ascele sunt celule purtătoare de spori și sunt prezente în himeniul ciupercii. Acestea conțin spori și sunt responsabile de eliberarea acestora în mediul înconjurător. Când ascele mature eliberează spori, aceștia pot fi dispersați de vânt sau de alte agenți de dispersie, contribuind la reproducerea ciupercii. Sporii sunt elipsoizi și prezintă o suprafață acoperită cu negi. Dimensiunile sporilor sunt în jurul valorilor de 17-23 µm lungime și 8-13 µm lățime. Pulberea lor este hialină (translucidă) până la crem pal. Asta înseamnă că sporii au o culoare deschisă, aproape transparentă sau ușor crem.
Habitat: ciuperca poate crește individual sau în ciorchini denși pe pământ sau pe bușteni bine degradați. De obicei, apare în păduri, în zonele de degradare a lemnului sau pe solul bine descompus. De asemenea, poate fi găsită în zone cu resturi vegetale sau în locuri umede. Are o preferință pentru soluri bogate în materie organică, cum ar fi solurile de pădure, solurile argiloase și solurile cu conținut ridicat de humus. Are un ciclu de viață anual și este asociată cu sezonul de primăvară. Apare după topirea zăpezii și în perioada în care temperatura și umiditatea corespund condițiilor favorabile dezvoltării ciupercilor. Este o specie saprofită care contribuie la transformarea materiei organice moarte în substanțe nutritive, favorizând astfel regenerarea solului și susținerea altor organisme.
Specii asemănătoare: Peziza badia (sau urechiuşă bârligată, are o formă de cupă similară cu Peziza phyllogena, dar poate fi mai mică în dimensiune, având în general diametrul între 1-8 cm, prezintă un picioruş fosrte scurt alb, flocos şi lăţos), Helvella acetabulum (sau păhăruţe, prezintă picior care este albicios prevăzut cu vinişoare late şi ramificate), Discina ancilis (sau urechiuşa încreţită, suprafaţa interioară este lucioasă, zbârcită până la adânc brăzdată), Disciotis venosa (sau pitacu dracului, prezintă picior scurt şi bont, suprafaţa exterioară prezintă o serie de nervuri şi este foarte fin păroasă şi flocoasă, carnea are miros de clor în special după tăiere).
Interes gastronomic: nu este considerată o ciupercă comestibilă. Majoritatea speciilor din genul Peziza, inclusiv Peziza phyllogena, sunt considerate necomestibile din cauza texturii lor necaracteristice și a gustului insipid.
