Pălăria, foarte mare şi cărnoasă, este la început, globuloasă şi, apoi, plată, iar la maturitate deplină, chiar uşor adâncită, cu suprafaţa neregulată şi bordura ondulată. Cuticula este netedă, uscată şi cu aspect mătăsos din cauza minusculelor filamente care o acoperă. Piciorul este foarte scurt, bont, solid, cilindric sau uşor curbat, cu suprafaţa catifelată şi cu reflexe argintii. Lamele sunt foarte dese, destul de dezvoltate în înălţime, unite prin vinişoare, puţin bifurcate şi decurente de-a lungul piciorului. Carnea este compactă, dar destul de fragedă, cu miros şi gust abia perceptibile, dar plăcute.

VARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază de la gri-deschis la gri-plumburiu sau negru, cu partea centrală întotdeauna mai deschisă şi cu pete închise pe suprafeţe de dimensiuni diferite. Piciorul este alb şi de cele mai multe ori cu aspect mătăsos şi argintiu. Partea superioară este brumată. Lamele sunt la început albe şi apoi gri. Carnea este albă sau pătată cu gri.

HABITAT. Specie foarte rară, dar, în unele locuri, crescând din abundenţă, apare în pădurile de conifere şi foioase, în special fagi, la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. Este o ciupercă precoce ca apariţie şi destul de rezistentă, astfel încât poate fi găsită şi la sfârşitul iernii, când se topeşte zăpada.

SPECII ASEMĂNĂTOARE. Se aseamănă foarte mult cu Hygrophorus caprinus, care, totuşi, creşte numai toamna.

SINONIME. Limacium marzuolus.

INTERES GASTRONOMIC. Este considerată drept una dintre cele mai bune ciuperci comestibile, datorită şi apariţiei sale precoce. Este foarte bună alături de fripturi la grătar sau la tavă.