Alte denumiri: băloasă timpurie, ciuperca primăvăratică, ciuperca de martie, ciuperca de zăpadă, March mushroom, il dormiente, martovke, seta de la nieve.
Sinonime: Agaricus marzuolus, Clitocybe marzuolus, Limacium marzuolus.
Face parte din Familia Hygrophoraceae, este o specie de ciupercă comestibilă care formează micorize pe rădăcinile arborilor. A fost descrisă pentru prima dată în anul 1821 sub denumirea de Agaricus marzuolus de către micologul suedez Elias Magnus Fries. În anul 1893 a fost transferată sub denumirea de Hygrophorus de către micologul italian Giacomo Bresadola.
Pălăria: foarte mare şi cărnoasă, la început este umedă şi lipicioasă, cu diamtrul de 4-12 cm. Este la început globuloasă şi apoi plată iar la maturitate deplină chiar uşor adâncită. Suprafaţa adesea poate deveni neregulată sau vălurită şi marginea ondulată.
Cuticula: este netedă, uscată şi cu aspect mătăsos din cauza minusculelor filamente care o acoperă. Culoarea variază de la albicios până la gri-închis.
Lamele: sunt foarte dese, destul de dezvoltate în înălţime, unite prin vinişoare, puţin bifurcate şi decurente de-a lungul piciorului. Culoarea este la început albă devenind cu timpul gri-albăstrui.
Sporii: sunt hialini, netezi, rotund-elipsoidal, au mărimea de 6-8,5 x 4-5,5 microni iar pulberea lor este albă.
Piciorul este foarte scurt, bont, solid, cilindric sau uşor curbat, iniţial este albicios dar cu timpul devine cenuşiu, deseori îngroşat spre bază. Partea superioară este brumată. Suprafaţa piciorului este catifelată şi cu reflexe argintii. Are o înălţime de 4-8 cm şi o lăţime de 1,5-3 cm.
Carnea este albă, compactă dar destul de fragedă cu miros şi gust abia perceptibile dar plăcute. Sub cuticulă carnea este cenuşie.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la gri-deschis la gri-plumburiu sau negru cu partea centrală întotdeauna mai deschisă şi cu pete închise pe suprafeţe de dimensiuni diferite. Piciorul este alb şi de cele mai multe ori cu aspect mătăsos şi argintiu. Partea superioară este brumată. Lamele sunt la început albe şi apoi gri. Carnea este albă sau pătată cu gri.
Habitat: specie foarte rară dar în unele locuri se poate găsi în grupuri crescând din abundenţă. Apare în pădurile de conifere şi foioase în special fagi, de la deal până în zonele montane. Preferă solul nisipos, uşor acid şi alcalin. Este o ciupercă precoce foarte rezistentă la frig şi apare la sfârşitul iernii odată cu topirea zăpezii deseori sub frunzele uscate şi resturi vegetale din luna martie chiar februarie până în luna mai.
Specii asemănătoare: se aseamănă foarte mult cu Hygrophorus caprinus (sin. Hygrophorus camarophyllus) care creşte numai toamna, Calocybe gambosa (buretele de mai), Clitopilus prunulus (morăriţă), Entoloma sinuatum (ciuperca pieptănaşului), Hygrocybe nitrata, Hygrocybe ovina, Hygrophorus agathosmus (buretele melcului), Inocybe erubescens (burete cărămiziu), Tricholoma columbetta (porumbiţe), Tricholoma portentosum (bureţi călăreşti), Russula nigricans (vineţică negricioasă).
Interes gastronomic: este considerată drept una dintre cele mai bune ciuperci comestibile datorită şi apariţiei sale precoce. Este foarte bună alături de fripturi la grătar, la tavă, prăjită în tigaie.
