Alte denumiri: coprin pestriţ, magic fungus (ciuperca magica).

Sinonime: Agaricus picaceus, Coprinopsis picacea.

Numele de gen “Coprinopsis” provine din limba greacă, unde „coprin” se referă la cerneală, iar „opsis” înseamnă „apariție” sau „aspect”. Epitetul specific “picaceus” provine din limba latină și se traduce prin „de tipul piciorului” sau „cu piciorul”. Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în 1785. Această ciupercă a fost clasificată inițial în genul Coprinus, iar în 2001 a fost mutată în genul Coprinopsis de către micologii Scott Alan Redhead, Rytas Vilgalys și Juan Rodriguez Moncalvo.

Pălăria: are dimensiuni cuprinse între 1,5 și 4 cm în diametru, iar înălțimea poate ajunge până la 12 cm. Forma acesteia evoluează pe măsură ce ciuperca se maturizează: la început, pălăria este ovală, apoi devine conică, iar la maturitate ia forma unui clopot, cu marginile crăpate și curbate în sus.

Cuticula: este  brăzdată de nervuri radiale subțiri, care conferă un aspect texturat. Culoarea variază de la brun-negricios, castaniu, până la gri-sepia. La tinerețe, pălăria este acoperită complet de un văl albicios, care se rupe odată cu dezvoltarea ciupercii, oferind un aspect pătat și contrastant pe suprafața acesteia.

Lamele: sunt inițial libere, foarte dese, și au muchii ușor flocoase. La început, culoarea lor este albă, trecând treptat în gri-albicioasă și apoi roză pe măsură ce ciuperca se maturizează. În stadiul de bătrânețe, lamelele devin negricioase și, ca la multe ciuperci din genul Coprinus, acestea trec prin procesul de lichefiere în care se dizolvă într-un lichid negru. Acesta este un mecanism caracteristic pentru eliberarea sporilor.

Carnea este de consistenţă fibros-apoasă, albicioasă, însă odată cu maturizarea ciupercii, carnea devine mai fragilă și începe să se lichefieze, în special în zona lamelelor. Are mirosul extrem de neplăcut, care aduce a mucegai, iar la maturitate poate avea un iz de bitum sau naftalină. În plus, gustul ei este considerat neplăcut.

Sporii: sunt negri, elipsoidali, cu o mărime de 14-18 x 10-13 microni. Pulberea lor este negricioasă.

Piciorul: este fragil, cilindric și gol pe dinăuntru, cu o suprafață fin fibrosă. Se îngustează ușor spre pălărie iar la bază este îngroșat și solzos. Întreaga suprafață a piciorului este ușor flocoasă, cu o culoare cenușiu-albicioasă.

Variabilitate: coloritul pălăriei poate varia de la ocru la brun-deschis. Lamele sunt la început gri-ocru şi devin negre şi delicvescente.

Habitat: creşte izolată sau în mici pâlcuri pe solurile bogate în humus şi îngrăşate natural, în pădurile de foioase,  pe trunchiuri în putrefacţie, de la deal la munte.

Perioada de creştere: din luna august până în luna noiembrie.

Specii asemănătoare: Coprinus comatus (buretele cu perucă- comestibil), Coprinellus domesticus.

Precauţii: deşi nu prezintă interes gastronomic, această ciupercă este considerată uşor toxică.

Comestibilitate: fără interes alimentar.

 

 

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: