Alte denumiri: burete de cerneală, perucă de avocat, căciula şarpelui, shaggy ink cap, lawer’s wig.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată de biologul danez Otto Friedrich Muller în anul 1780 sub numele de Agaricus comatus, numele actual a fost dat de micologul german Christiaan Hendrik Persoon în anul 1797. Denumirea generică “Coprinus” înseamnă “trăieşte în gunoi” sau “creşte din gunoi”, cu referire la locul preferat de dezvoltare al ciupercii, epitetul specific “comatus” derivă din cuvântul latin “coma”care înseamnă “păr”,“păros”, cu referire la solzii zbârliţi care îi dau un aspect lânos.
Sinonime: Agaricus cylindricus, Agaricus vaillantii, Agaricus fimetarius, Agaricus comatus.
Pãlãria este la început aproape cilindricã, apoi ia formã de clopot foarte ascutit, deschizându-se o datã cu trecerea timpului, cu marginea striată fin, crăpată în sens radial şi uşor răsfrântă în sus, diametrul este de 3-8 cm şi este de culoare albă, în centru este brun-ocracee.
Cuticula este acoperitã de numeroşi solzi ocru-deschis, destul de zbârliţi, care îi dau un aspect lânos.
Lamelele sunt foarte dese, subţiri şi foarte înalte, niciodatã aderente. La început sunt albe apoi roz şi negru foarte repede. Odată cu maturitatea, lamelele se dizolvă pur şi simplu, începând de la marginea pălăriei spre centru, transformându-se în numai câteva ore într-o substanţă neagră lipicioasă care deţine sporii ciupercii. Acest proces se numeşte autoliză şi reprezintă procesul de dezintegrare a celulelor sub acţiunea enzimelor deja existente în ciupercă.
Piciorul este relativ lung, cilindric, alb cu reflexe mătăsoase şi complet gol în interior, baza sa bulboasă este înfãşuratã într-o volvă subţire, inelul este membranos şi foarte delicat, are o înălţime de 8-15 cm şi lăţimea de 1-2,5 cm.
Carnea este albă, destul de fragilă şi moale, cu miros şi gust abia perceptibile.
Perioada de creştere: Vara-toamna, aprilie-noiembrie, pe soluri bogate în substanţe organice, în păduri, în locuri ierboase, prin pajiţti, fâneţe, parcuri, de la câmpie până la munte.
Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Coprinus atramentarius (comestibilitate mediocră- în combinaţie cu alcoolul poate fi otrăvitoare, sindrom coprinian cu semne care includ vărsături, diaree, palpitaţii, gust metalic în gură).
Interes gastronomic: este o ciupercă delicată şi foarte bunã pentru consum alimentar, chiar şi crudã, cu condiţia să fie tânără. Atunci când lamele devin roz, ciuperca trebuie aruncată. Solzii de pe pălărie trebuie îndepărtaţi pentru că sunt indigeşti. Imediat după cules, piciorul trebuie rupt de la pălărie pentru a reduce viteza descompunerii. Trebuie consumaţi în decurs de o oră de la culegerea lor deoarece acestea se deteriorează foarte repede chiar dacă sunt păstrate la frigider. Această ciupercă are o evoluție rapidă și devine necomestibilă pe măsură ce îmbătrânește, transformându-se într-o masă neagră și lichidă. Acest proces ajută la eliberarea sporilor și reprezintă o etapă naturală în ciclul său de viață. Această transformare rapidă este considerată o adaptare eficientă pentru reproducere, dar face ca ciuperca să fie consumabilă doar într-o fereastră de timp foarte scurtă, imediat după ce este culeasă.
Se poate adăuga la supe, sosuri, pot fi tăiate în fâşii şi prăjite uşor. Sote de Coprinus comatus: spală bine ciupercile și taie-le în felii subțiri. într-o tigaie, încălzește puțin unt sau ulei de măsline. Adaugă ciupercile și călește-le la foc mediu timp de 5-7 minute, până se înmoaie și capătă o culoare aurie. Condimentează cu sare, piper și puțin usturoi zdrobit pentru un plus de savoare. Se poate servi cu pâine prăjită sau alături de un ou poșat. Omletă cu ciuperci Coprinus comatus: călește ciupercile în unt timp de câteva minute, după ce au fost curățate. Adaugă ouăle bătute peste ele și lasă să se prăjească până când omleta este gata. Se poate servi cu verdețuri proaspete, cum ar fi pătrunjel sau ceapă verde.
Important: ciuperca este folosită în medicina populară în combaterea diabetului (scade glicemia), aceasta ameliorează sindromul metabolic, ameliorează simptomele diabetului zaharat de tip I la copii, previne ateroscleroza, inhibă creşterea tumorilor maligne, ajutor în tratamentul hemoroizilor, stimulează digestia, are un conţinut ridicat de proteine (lectină), minerale (magneziu, fier, calciu, mangan, zinc, potasiu, vanadiu, sodiu), oligoelemente, aminoacizi esenţiali (conţine 20 de aminoacizi liberi care sunt esenţiali pentru om), vitamine (C, B1, B2, B3), extractul de ciupercă este vândut ca supliment alimentar cu conţinut în pulbere.
Ştiaţi că:
– ciuperca este o specie nematofagă, reprezintă inamicul natural al viermilor cilindrici (Panagrellus redivivus, Meloidogyne arenaria), ele capturează viermii cu organele sale de captură (mici structuri sferice cu excrescenţe spinoase), excretând o toxină care paralizează viermii, care apoi sunt colonizaţi de miceliul ciupercii care îi digeră după câteva zile în întregime;
– ciuperca este cultivată în cantităţi mari pentru prepararea de medicamente, pe compost fermentat de gunoi de cal, pasăre, porc, paie şi temperaturi de 15-20 de grade;
– în trecut ciuperca a fost apreciată şi de fabricanţii de vopsea şi cerneluri;
– ciuperca este cunoscută începând din timpul perioadei geologice Jurasic, între 178-139 milioane de ani în urmă;
– în anul 1958 Poşta Română, a tipărit un timbru, printre alte timbre reprezentând diferite ciuperci, aceasta prezintă ciuperca Coprinus comatus cu valoare de 55 bani.
