Alte denumiri: creasta cocoșului, crețișoare, crețușcă, cauliflower fungus, seta califlor.
Sinonime: Masseeola crispa, Clavaria crispa, Manina crispa, Merisma crispum, Sparassis radicata.
Ciuperca Sparassis crispa a fost menționată pentru prima dată de naturalistul italian Giovanni Antonio Scopoli în 1772, în volumul I al lucrării sale “Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes”, sub denumirea Clavaria crispa. Ulterior, în 1774, biologul și german Jacob Christian Schäffer a descris ciuperca sub denumirea Helvella ramosa. Abia în 1821, celebrul micolog suedez Elias Magnus Fries a redenumit ciuperca sub denumirea actuală de Sparassis crispa, stabilind astfel denumirea utilizată în prezent.
Numele de gen “Sparassis” provine din limba greacă veche și înseamnă “despărțit” sau “franjurat”. Acest termen reflectă forma distinctivă a ciupercilor din acest gen, care au un aspect franjurat, cu ramificații asemănătoare unei conopide sau unui coral. Epitetul specific “crispa” provine din limba latină și înseamnă “creț”, “ondulat” sau “franjurat”. Acesta descrie aspectul ondulat sau buclat al ciupercii, care este vizibil în structura complicată și foarte ramificată a speciei Sparassis crispa.
Corpul fructifer: de obicei, are un diametru de 15-30 cm, dar poate ajunge la dimensiuni și mai mari în condiții favorabile. Este format dintr-o multitudine de ramuri turtite, subțiri, ondulate și răsucite, care se amestecă între ele. Aceste ramuri sunt ondulate și subțiri, oferindu-i un aspect ușor creț și franjurat. La început, ciuperca este albuie, dar pe măsură ce se maturizează, devine alb murdar, galben-pai, iar la bătrânețe marginile tind să devină maronii. Stratul himenal acoperă ambele părți ale ramurilor.
Carnea: este relativ fragedă și flexibilă în stadiile tinere, dar devine mai dură și mai fibroasă pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, mai ales la baza ramurilor sale. Culoarea la început, este albă sau alb-gălbuie, păstrând această culoare pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, dar poate deveni mai întunecată spre maroniu la maturitate. Are un miros plăcut, asemănător cu cel al alunelor sau nucilor. Gustul este la fel de plăcut, dar poate deveni amar și neplăcut la exemplarele mai bătrâne.
Sporii: sunt ovoidali, hialini, netezi, albi. Mărimea lor este de 5-7 x 4-5 microni.
Piciorul: are culoarea brună, este scurt, gros și solid, adesea scufundat parțial în pământ sau lemn, și este baza din care pornesc ramurile ciupercii. Are o consistență mai dură decât restul ciupercii, fiind mai rigid și lemnos.
Habitat: se dezvoltă, în primul rând, sub pini de pădure, dar poate fi găsită și în asociere cu alte specii de brazi, larici și molizi. Provoacă „putregaiul roșu al lemnului”, ceea ce indică interacțiunea sa cu materia lemnoasă. Apare în general din august până în octombrie, extinzându-se uneori până în noiembrie.
Specii asemănătoare: Sparassis laminosa (comestibilă, corpul fructifer este format dintr-o mulțime de fâșii foarte largi, regulate, în formă de panglică).
Interes gastronomic: este o ciupercă comestibilă apreciată, în special când este tânără și proaspătă. Ciupercile batrâne devin amare și vâscoase. Totuși, curățarea acesteia poate fi o provocare, deoarece larvele și acele de pin se pot ascunde în structura sa cărnoasă. Se recomandă utilizarea unei periuțe de dinți și a apei curente pentru a îndepărta impuritățile. Trebuie bagată în apă clocotită timp de 2-3 minute înainte de a fi adăugată la alte preparate. Apoi gătită lent pentru a-i elibera aroma și a obține o consistență plăcută.
Rețetă: Sparassis Crispa sote cu usturoi și unt: Ingrediente: 250 g Sparassis crispa, 2-3 linguri de unt, 2 căței de usturoi (tocat mărunt), sare și piper după gust, pătrunjel proaspăt sau mărar (pentru garnisire). Instrucțiuni: Curăță ciupercile cu o periuță de dinți sub apă curentă pentru a îndepărta eventualele impurități. Taie ciupercile în bucăți mai mici. Fierbe ciupercile în apă clocotită timp de 2-3 minute, apoi scurge-le. Într-o tigaie, topește untul la foc mediu. Adaugă usturoiul și sotează timp de 1-2 minute, până devine auriu. Adaugă ciupercile fierte în tigaie. Sotează-le timp de 5-7 minute, amestecând din când în când. Asezonează cu sare și piper după gust. Servește ciupercile calde, garnisite cu pătrunjel sau mărar proaspăt tocat. Le puteți servi cu cartofi la cuptor, mămăligă, orez. Poftă bună!
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
