Alte denumiri: parasol, burete şerpesc, capul şarpelui, ciuperca cucului, parasol mushroom.

Sinonime: Lepiota procera, Agaricus procerus, Amanita procera, Mastocephalus procerus, Agaricus colubrinus, Agaricus antiquatus, Leucocoprinus procerus, Lepiotophyllum procerum.

A fost descrisă pentru prima dată în anul 1772 de către biologul italian Giovanni Antonio Scopoli sub numele de Agaricus procerus. Dar a fost transferată în genul Macrolepiota în anul 1948 de către micologul german Rolf Singer.

 Iniţial, pălăria este globuloasă, apoi larg convexă, în formă de umbrelă şi în final aplatizată, cu un gurgui central mare, netedă şi de culoare maro-închis. Are un diametru de 12-30 chiar 40 cm.

Cuticula este destul de deschisă la culoare, este acoperită de numeroşi solzi maronii, mai deşi în centru şi din ce în ce mai rari spre margine, cu franjuri pe bordură.

Piciorul este cilindric, găunos, fibros şi dur, compact şi fragil, relativ bulbos la bază. Are în lungime 20 chiar 40 cm, cu diametrul de 1,3- 2 cm. Suprafaţa sa este acoperită de solzi mici şi deşi, aşezaţi în şiruri concentrice sau ondulate, astfel încât în ansamblu pare tărcat în nuanţe deschise şi închise. Este de asemenea prezent şi un inel mare, tare şi membranos, care poate aluneca în jos de-a lungul piciorului, de consistenţa vatei, dublu zimţat.

This image has an empty alt attribute; its file name is DSC04810-1024x768.jpg

Lamele sunt dese şi înalte, aglomerate, subţiri, neregulate, de culoare albă sau gălbuie, la bătrâneţe devin spre rozaliu-maro sau brune.

Carnea pălăriei este fragedă, moale şi slab elastică, în timp ce a piciorului este fibroasă şi tare. Culoarea este alb- rozaliu, miros plăcut cu gust de alune.

Variabilitate: Coloritul pălăriei poate varia de la gri la culoarea cojii de alună în nuanţă deschisă, cu solzi mai mult sau mai puţin deşi. Inelul este alb în partea sa superioară şi maro în cea inferioară. Lamele sunt iniţial albe şi devin apoi maro cu nuanţe roşcate.

Habitat: creşte prin iarba din pădurile rare de foioase şi de conifere, pe terenuri nisipoase sau cu pietriş, prin păşuni, tufişuri, locuri ierboase. Preferă solurile calcaroase şi silicoase. De la câmpie la munte.

Perioada de creştere: vara – începutul toamnei, luna iunie-octombrie.

This image has an empty alt attribute; its file name is DSC04812-1024x768.jpg

Specii asemănătoare: Se aseamănă foarte mult cu Lepiota rhacodes (buretele şerpesc şofraniu), care însă are piciorul mai scurt şi o bulbozitate mai pronunţată la bază.

Se aminteşte, că de la această ciupercă, foarte apreciată din punct de vedere culinar, nu se poate utiliza decât pălăria, pentru că piciorul este scorţos şi indigest, în orice caz trebuie curăţată de solzii care sunt neplăcuţi la mestecat.

Când este tânără poate fi preparată după gust, în salate sau gătită în cratiţă, fiartă la foc mic cu ulei, usturoi şi pătrunjel. Pălăriile mari şi plate sunt excelente fripte la grătar sau cu unt, la fel ca şniţelele. Poate fi uscată apoi făcută praf cu ajutorul unei maşini electrice, praful poate fi adăugat în diferite sosuri.

This image has an empty alt attribute; its file name is lepiota1.jpg

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: