Alte denimiri: şampinionul oilor, ciupercă de branişte, ciuperca calului, horse mushroom;

Sinonime: Psalliota arvensis, Agaricus fissuratus, Agaricus exquisitus, Pratella arvensis, Fungus arvensis;

Cel care a descris pentru prima dată ciuperca, a fost botanistul german Jacob Christian Schaeffer, în anul 1762,  numele specific “arvensis” înseamnă “câmp” sau “fâneţe”, cu referire la locul în care se găseşte cel mai frecvent ciuperca;

Pălăria: de 7-20 cm, este ovoidă sau globuloasă, semisferică, apoi se întinde, uneori mamelonată, albă, cu vîrsta devine galbenă, ocracee , netedă, uneori cu scvame pe margine (rest din văl);

Lamelele:  sunt strânse, albicioase, apoi roz şi brune-negricioase la maturitatea sporilor, libere;
Piciorul:  este lung, de 8-13 cm şi gros de 1,5-3 cm, la bază mai îngroşat, alb, adesea prevăzut cu scvame, mătăsos, prezintă o manşetă caracteristică ca o roată dinţată, albă, membranoasă, care se răsfrânge în jos peste picior;

Inelul: este alb, deasupra este neted, la început, dublu, apoi gălbui, membranos, se răsfringe în jos, fiind către bază scămos;

Carnea: este  compactă, pe măsura ce se maturizează devine moale, albă, cu virsta devine ocracee mai ales in picior, are miros de migdale, anason dar care se pierde în timpul preparării;
Sporii: sunt ovali, de 7-8 x 4,5-6 , bruni-purpurii;
Habitat: Creşte in grupuri, uneori în cercuri, in pajişti, grădini, poieni şi fineţe, cresc din luna mai-iunie, până în octombrie;

Reacţii chimice: pălăria se îngălbeneşte în reacţie cu hidroxidul de potasiu;

Comestibilitate:  această specie tinde să acumuleze metale grele (cadmiu, cupru), totuşi este căutată şi consumată în diferite mâncăruri, poate fi şi cultivată pe compost de bălegar;

Alte utilizări: aceste specii pot fi utilizate pentru vopsirea lânii, a hârtiei sau a unor ţesături, vor produce o culoare galben-cafeniu în combinaţie cu apa sărată şi culoare verde-gri dacă este folosit un vas de fier;

Specii asemănătoare: otrăvitoare– Agaricus xanthodermus (devine rapid galben dacă este tăiată sau atinsă), Amanita phalloides, Amanita verna, Amanita virosa, Inocybe erubescens, specii comestibile – Agaricus macrosporus, Agaricus campestris, Agaricus silvicola, Agaricus bitorquis, Amanita eliae, Calocybe gambosa, Volvariella speciosa, Agaricus abruptibulbus, Agaricus albolutescens.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: