Sinonime: Panus tigrinus, Agaricus tigrinus, Agaricus dunalii, Omphalia tigrina, Clitocybe tigrina, Pocillaria tigrina, Pleurotus tigrinus.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1782 sub numele de Agaricus tigrinus de către micologul francez Pierre Bulliard. În anul 1825 micologul suedez Elias Magnus Fries a transferat-o în genul Lentinus stabilindu-i denumirea ştiinţifică de Lentinus tigrinus. Numele de gen “Lentinus” provine din cuvântul latin “lent” care înseamnă “flexibil” şi din cuvântul latin “inus” care înseamnă “asemănător” sau “interior’. Epitetul specific “tigrinus” înseamnă “ca un tigru”, cu referire la dungile solzoase de pe pălăria şi piciorul ciupercii.
Pălăria: foarte puţin consistentă şi cu marginea subţire, este iniţial, convexă, apoi plată şi cu o adâncitură în mijloc sau chiar sub formă de pâlnie. La bătrâneţe devine ondulată, lobată, cu marginea răsucită în sus şi câteodată fâlfâită şi fisurată. Are în diametru 4-10 cm, albicioasă.
Cuticula: este albicios-gălbuie chiar coajă de alună deschis, fibroasă, catifelată, fiind acoperită de solzi mici brun-negricioşi, păroşi, zburliţi şi ascuţiţi, mai deşi în centru apoi uniform dispersaţi pe toată suprafaţa.
Piciorul: este tare, cilindric sau curbat, poate fi amenajat central sau uşor excentric, cu suprafaţa lânoasă alburie, cu solzi bruni ca şi pălăria, în partea de sus este alburie spre bază punctată brun până la negricios sau fin brun-solzoasă. În partea inferioară tinde să se subţieze şi capătă aspect de rădăcină, înălţime 3-9 cm şi 0,4-1 cm lăţime. Nu are inel.
Lamele: sunt distanţate între ele, nu prea înalte, relativ decurente în lungul piciorului şi cu marginea fin zimţată. Culoarea este albă în stadiul tânăr apoi devine crem-gălbui până la ocru-portocaliu.
Carnea: este albă, moale şi elastică în stadiul tânăr, apoi devine rezistentă , tare, elastică şi fibroasă, cu miros plăcut, slab de ciuperci şi cu gust amar la maturitate. Nu îşi schimbă culoarea când este tăiată.
Sporii: sunt mici cu mărimea de 6-7 x 2,5-3 microni, elipsoidali aproape ovali, curbaţi, translucizi. Pulberea lor este albă.
Variabilitate: coloritul pălăriei poate varia de la albicios la coajă de alună-deschis.
Habitat: creşte în grupuri de mai multe sau mai puţine exemplare, pe cioturi şi pe fragmentele lemnoase de foioase, în special de ulmi, sălcii şi plopi. De la câmpie la munte.
Perioada de creştere: primăvara-toamna.
Specii asemănătoare: Neolentinus schaefferi, Polyporus tuberaster, Neofavolus alveolaris, Neolentinus lepideus, Tricholoma pardinum (gâscă tigrată), Polyporus squamosus (păstrăv de nuc), Sarcodon imbricatus (barba ţapului), Tricholoma scalpturatum (bureţi călăreşti).
Interes gastronomic: este mult discutată cu privire la comestibilitatea ei. Unii autori spun că ciuperca este comestibilă doar în stadiul tânăr. Chiar poate fi înlocuită cu vestita ciupercă Shiitake sau gătită asemănător păstrăvului de nuc: adăugată la ciorbă sau prăjită în unt cu usturoi. Alţi autori spun că este necomestibilă şi nu prezintă valoare alimentară.
