Sinonime: Lactifluus controversus, Agaricus lateripes, Agaricus controversus, Galorrheus controversus, Lactarius lateripes, Lactarius controversus var. lateripes;
Numele ciupercii a fost acreditat de micologul german Christiaan Hendrik Persoon în anul 1800, este cel care a completat clasificarea ciupercilor, botanistului Carl Linnaeus (considerat părintele taxonomiei moderne), numele “controversus” derivă din latină însemnând “întors spre cealaltă parte”;
Pălăria, foarte cărnoasă şi compactă, la început este convexă apoi din ce în ce mai plată sau uşor adâncită în mijloc, după care se prezintă sub formă de pâlnie, cu marginea răsfrântă şi apoi întinsă, deseori ondulată, diametru 6-30cm, este albicioasă deseori cu pete rozalii, adesea este acoperită cu resturi de frunze uscate şi sol, suprafaţa este aderentă atunci când este umedă;
Cuticula este netedă, albă sau pătată cu roz, cu peri scurţi şi deşi, lipicioasă pe vreme umedă.
Piciorul este foarte robust, scurt, bont, destul de compact şi câteodată prins excentric de pălărie, înălţime 3-8 cm, 1-3 cm grosime, albicios, deseori cu pete rozalii,
Lamele sunt dese, nu prea înalte, bifurcate şi câteodată despicate, decurente în lungul piciorului, la început albicioase cu nuanţe rozalii, cu timpul roz spre portocaliu;
Carnea este albicioasă, densă şi fragilă, cu miros slab de fructe şi gust amar, când este tăiată, emană o cantitate mare de suc lăptos cu gust acru şi amar, care nu îşi schimbă culoarea în contact cu aerul;
VARIABILITATE: Coloritul pălăriei este alb, din loc în loc pigmentată cu roz sau cu violet-deschis, culorile formând câteodată cercuri concentrice, lamele sunt la început albicioase, apoi roz şi, la maturitate deplină, portocaliu-deschis;
HABITAT: Se găseşte în grupuri mari, destul de rar în grupuri mici prin pădurile de foioase, la deal şi la munte;
PERIOADA DE CREŞTERE: Vara-toamna (iulie-octombrie), specie des întâlnită mai ales toamna sub plopi;
SPECII ASEMĂNĂTOARE: Lactarius piperatus, cu lamele foarte dese;
Comestibilitate: Fără interes alimentar, acestă ciupercă este considerată necomestibilă în vestul Europei datorită gustului foarte acru, dar este consumată şi chiar colectată comercial în ţările sud-est europene, cum sunt Serbia, Turcia.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
