Trufa cenusie

Este o ciuperca tipic hipogee, care, prin aspect si culoare, aminteste de un cartof cu multe scobituri. Suprafata sa este destul de neregulata si are un aspect fin catifelat. Cuticula este foarte subtire si compacta, alb-gri cu numeroase vinisoare albe, filiforme si incalcite, care si dau un aspect marmorat. Mirosul este puternic, ca de usturoi sau de branza fermentata, iar gustul este foarte placut.

VARIABILITATE.   Forma este destul de variabila, globuloasa, cu goluri mari, turtite sau cu lobi proeminenti. Coloritul cuticulei este ocru sau maroniu.  Carnea poate fi alba, galbena sau gri, cateodata cu nuante rosietice. Greutatea poate fi diferita: de la 30 la 200 – 300 g., dar sunt exemplare care pot ajunge la 800 g., si, in cazuri exceptionale, la un kilogram sau chiar mai mult.

HABITAT. Este o ciuperca hipogee tipica creste la adancimi diferite, insa numai in soluri sfaramicioase si calcaroase. Poate fi gasita in padurile de foioase, in special in cele de stejar, salcie, plop si tei, la ses si la deal. Pentru a o cauta este folosita capacitatea olfactiva a cainilor dresati anume in acest scop si a porcilor tineri. Creste in Piemont si izolat, in alte cateva zone restranse din Italia Centrala si din centrul si sudul Frantei.

PERIOADA DE CRESTERE. Din vara pana iarna.

SPECII ASEMANATOARE. Choiromyces meandriformis,     necomestibil, care provoaca efecte laxative puternice.

SINONIME. Tuber griseum, Tuber abum.

INTERES GASTRONOMIC

Este o ciuperca foarte pretuita, destul de buna si ca aromatizant. In acest scop, insa, nu trebuie folosit in doze exagerate pentru ca gustul sau foarte puternic sa nu devina predominant.  Este consumata aproape in exclusivitate in stare cruda, taiata felii cu un instrument special (un fel de gratar) direct peste mancare. Printre retetele cele mai apreciate carora trufa le da aroma sa inegalabila pot fi amintite: pilaf, crema piemonteza, piepturi de pui, oua la tigaie, salata de carne cruda, salata de ciuperci champignon.