Vineţica-porumbeilor
Pãlãria, foarte compactã şi cãrnoasã, este, iniţial globuloasã, apoi platã şi uşor adâncitã în centru, dar şi concavã, cu marginea întâi rãsfrântã spre picior şi apoi întinsã, uneori ondulatã sau crestatã. Cuticula, netedã şi lucioasã, este striatã fin radial, ceea ce îi dã un minunat aspect sidefiu. Piciorul este bont şi cãrnos, relativ îngroşat la mijloc şi subţiat la bazã, cu suprafaţa zgrunţuroasã şi fãinoasã. Lamele sunt dese, cãrnoase, foarte înalte şi unsuroase la pipãit,
unite cu piciorul şi puţin decurente. Carnea este densã şi foarte compactã, câteodatã chiar granuloasã, cu miros imperceptibil şi gust dulce.
VARIABILITATE. Coloritul pãlãriei diferã destul de mult, putându-se schimba de la violet, la verzui, gri, ocru şi chiar negricios, aproape întotdeauna cu reflexe violet-verzui. Piciorul, de obicei alb, poate fi uneori şi violet cu pete mici brune, dese sau rare. La început plin, apoi spongios, la sfârşitul maturizãrii devine gol, în totalitate sau numai parţial. Lamele sunt albe, cu nuanţe uşoare albastru-verzui. Carnea albã devine gri la contactul cu aerul.
HABITAT. Este o specie foarte comunã, care, practic, creşte oriunde, în grupuri mici în pãdurile de foioase şii de conifere, în luminilşuri, pe pajişti şi chiar în grãdini, de la câmpie la munte.
PERIOADA DE CREŞTERE. Vara-toamna.
SPECII ASEMÃNÃTOARE. Este uşor de recunoscut datoritã culorii ciclamen pe care o are carnea pãlãriei sub cuticulã. La o privire superficialã ar putea fi confundatã cu Amanita viridis, mortalã, care, totuşi, are întotdeauna volvã şi inel perfect vizibile, sau cu Russula grisea (buretele de spin, vineţica cenuşie) şi cu Russula aeruginea (vineţica-porcului), amândouã comestibile, dar de valoare scãzutã.
INTERES GASTRONOMIC. Foarte bunã pentru consum, poate fi pregãtitã la grãtar.
