Alte denumiri: violete, nicorete vânăt, ciupercă mov, wood blewit, amethyst lepista, blue gilled agaric.
Sinonime: Tricholoma lilaceum, Tricholoma nudum, Agaricus nudus, Agaricus bicolor, Cortinarius nudus, Clitocybe nuda, Gyrophila nuda, Rhodopaxillus nudus, Lepista nuda var. pruinosa.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată în anul 1790 sub numele de Agaricus nudus de către micologul francez Jean Baptiste Francois Pierre Bulliard. În anul 1871 a fost transferat de micologul german Paul Kummer în genul Tricholoma. În acelaşi an micologul englez Mordecai Cubitt Cooke a transferat ciuperca în genul Lepista. Numele de gen Lepista în latină tradus înseamnă “fermecător” iar epitetul specific nuda înseamnă “gol”.
Pălăria: la început este convexă cu margine răsucită spre interior apoi devine din ce în ce mai plată adesea mamelonată, adâncită în centru cu suprafaţa neregulată şi ondulată. La bătrâneţe marginea devine crestată formând lobi. Ciuperca este de mărime medie având în diametru 5-15 cm. Coloritul pălăriei variază între violaceu, violet-brun, la bătrâneţe se poate decolora devenind brun-ocru.
Cuticula: este netedă, devine lucioasă pe vreme umedă, cu marginea brumată în tinereţe.
Lamelele: sunt dese, subţiri, înguste, cu lungimi diferite, mai mult sau mai puţin decurente la picior. Culoarea lor în tinereţe este violet spre bătrâneţe brun-violet. Dacă încercăm să le înlăturăm ele se desprind foarte uşor de pălărie.
Carnea: este delicată, cea din pălărie este fragilă şi fragedă iar cea din picior este ceva mai fibroasă. Culoarea este violet, la bătrâneţe devine alb-violacee chiar brun-pal. Mirosul este plăcut, puternic parfumat de fructe, gust plăcut dulce-amărui.
Sporii: sunt elipsolidali, hialini, cu o mărime de 6-8,5 x 3,5- 4,5 microni. Pulberea lor este de la alb până la roz-pal.
Piciorul: are înălţimea de 6-12 cm şi 1,5-3 cm lăţime, este cilindric, plin, fibros, elastic, în partea de sus are aspect mătăsos sau brumat, în partea de jos este îngroşat cu aspect bulbos cu posibile firişoare de miceliu violet. Prezintă fibre radiale precum fulgi mici de culoare alb-argintii. Culoarea piciorului este violet sau violet-cenuşiu. Atunci când sunt recoltate la baza piciorului rămâne resturi de materie moartă ca o rădăcină.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la violetul exemplarelor tinere la maroniul exemplarelor mature. Lamele sunt la început violet-deschis apoi devin brun-violacee.
Habitat: este o specie des întâlnită în unele zone, apare în lunile septembrie-decembrie câteodată chiar în lunile de primăvară, creşte adesea în grupuri sau în cercuri de vrăjitoare, preferă lunminişurile ierboase, poate creşte în grădini, livezi, chiar parcuri, de la câmpie la munte în pădurile de conifere şi cele de foioase. Ciuperca este saprofită adică se hrăneşte cu materie organică moartă, creşte pe aşternutul de frunze în descompunere.
Specii asemănătoare: Lepista personata (violetă falsă), Clytocibe nebularis (ciuperca ceţurilor), Cortinarius alboviolaceus, Cortinarius caerulescens, Cortinarius camphoratus, Lepista sordida, Lepista glaucocana, Cortinarius violaceus, Cortinarius traganus (văloasa caprei- sunt otrăvitori), Cortinarius salor.
Interes gastronomic: este o ciupercă comestibilă dar după ce a fost fiartă. Poate provoca reacţii alergice la persoanele sensibile. Pentru începători ar trebui consumată în cantităţi mici. Nu trebuie consumată crudă (conţine manitol şi trehaloză) deoarece produce indigestie şi poate provoca tulburări gastrice. Ciupercile sunt cultivate în alte ţări.
Alte utilizări: cu ajutorul ciupercii se pot colora ţesăturile sau hârtia în culoarea verde.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
