Pălăria, la început conică şi ascuţită, capătă formă de clopot şi, la sfârşitul maturizării, este plată sau chiar adâncită, cu gurgui central bine dezvoltat, diametru 2-7cm, brună.
Pe margine apar crăpături adânci radiale.
Cuticula, maronie, are întotdeauna striaţii fine dispuse radial.
În zona centrală a pălăriei sunt câteodată vizibile resturi de cortină sub forma unor pete mici, albe.
Piciorul alburiu, cilindric şi cu bulb nu prea dezvoltat la bază, are striaţii fine, aproape invizibile, longitudinale, înălţime 5-8cm, albicios.
Lamele sunt dese, cu muchia ondulată şi albă.
Carnea este albă, de consistenţă scăzută, cu miros de fructe şi aproape insipidă.
VARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază în nuanţe diferite de brun-roşcat. Piciorul este, iniţial, alb la exemplarele tinere şi, cu timpul, devine brun. Lamele sunt, la început, albicioase şi, apoi, capătă un colorit brun-măsliniu. Carnea este albă şi tinde să se îngălbenească, în special cea a piciorului.
HABITAT. Este o specie foarte obişnuită în pădurile umede de foioase, crescând câteodată şi în grupuri de exemplare destul de numeroase. La deal şi la munte.
PERIOADA DE CREŞTERE. Vara-toamna.
SPECII ASEMĂNĂTOARE. Inocybe fastigiata, toxică datorită conţinutului mare de muscarină.
PRECAUŢII. Uşor de confundat cu multe alte Inocybe fiind otrăvitoare !!!
Comestibilitate. Fără interes alimentar.
