Alte denumiri: bunapi, buna, ciuperca de fag, beech mushroom.
Sinonime: Pleurotus elongatipes, Hypsizygus elongatipes, Hypsizygus marmoreus, Hypsizygus tessellatus.
Hypsizygus tessulatuseste o ciupercă comestibilă saprofită, adică trăiește pe lemn mort și descompune materia organică. Aparține familiei Lyophyllaceae din ordinul Agaricales (același ordin cu genurile Agaricus, Pleurotus și Clitocybe).
În natură este destul de rară, dar extrem de comună în cultură. Este cultivată în Japonia, Coreea și China, dar și în Europa, America de Nord și Australia, sub denumirea comună „shimeji”. Există două varietăți principale: buna-shimeji, forma maronie, care corespunde tipului sălbatic. Este denumită și „ciuperca de fag maro” sau „brown beech mushroom”. Bunapi-shimeji, o variantă albă, obținută prin mutație indusă cu raze UV. Ambele sunt apreciate pentru textura crocantă și aroma lor fină.
Pălăria: măsoară 5–15 cm în diametru, este inițial convexă, apoi aplatizată și la maturitate ușor adâncită în centru. Marginea este netedă și ușor îndoită spre interior la început, devenind dreaptă pe măsură ce ciuperca se maturizează. Suprafața este uscată, uneori fin mătăsoasă la atingere. Coloritul variază de la albicios până la gălbui-pal sau crem foarte deschis. Pălăria poate prezenta deseori pete sau zone deschise și închise la culoare sau modele marmorate de nuanțe brune, care dau un aspect „tesulat” (mozaicat), de unde provine epitetul „tessulatus”.
Lamelele: sunt atașate de tulpină până la sinuoase (ușor curbate spre picior), dense, subțiri și fragile, de culoare albicioasă la început, devenind crem pal odată cu vârsta. Nu prezintă colorare la atingere și nu se învinețesc.
Carnea: este fermă, compactă și albă, neprezentând nicio schimbare de culoare la secționare. Mirosul este slab, uneori făinos sau ușor înțepător, iar gustul blând, plăcut, fără note amare.
Piciorul: măsoară 3–8 cm în lungime și 3-5 cm în grosime, dar poate varia în funcție de condițiile de creștere. Piciorul este relativ central sau ușor excentric. Este cilindric sau uneori ușor îngroșată la bază. Suprafața este uscată, netedă sau foarte fin mătăsoasă, de culoare albicioasă până la crem-deschis. În interior, piciorul este plin și ferm, fără zone fibroase.
Sporii: sunt mici, aproape rotunzi, netezi, hialini, marimea lor este de 4-5 µm lungime. Pulberea lor este albă până la alb-gălbuie, uniformă.
Habitat: cresc adesea în grupuri, se găsește cel mai adesea pe plopi și arțari . se dezvoltă de obicei în grupuri mici, formate din două sau trei exemplare, rareori solitar. Fructifică în principal toamna, pe trunchiuri și lemn mort de foioase, preferând fagul, arțarul sau stejarul.
Specii asemănătoare: Hypsizygus ulmarius (are pălăria mai mare de 5–15 cm și de obicei este mai deschisă la culoare alb-crem. Crește adesea pe ulmi, dar și pe plopi sau arțari), Lyophyllum decastes (sau tufănițe- formează grupuri mari de exemplare simultan, adesea uniform colorate gri-brun sau brun-cenușii și cu pălării mai mari 4-12 cm. Crește pe sol, în special în zone unde solul e perturbat).
Interes gastronomic: este comestibilă, dar nu se consumă crudă, deoarece are o textură tare și un gust ușor amar. Prin gătire, carnea devine fragedă, ușor crocantă, cu aromă de nucă și un parfum subtil. Este o ciupercă care își păstrează forma la gătit și adaugă un plus de textură în preparate.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
