Alte denumiri: ciupercă de cărămidă, kuritake, chestnut mushroom, red woodlover, brick cap, cinnamon cap.
Epitetul specific “lateritium” provine din cuvântul latin “lateritius” care înseamnă “carămizi” sau “făcut din cărămizi”. Specia a fost descrisă pentru prima dată sub numele de Agaricus lateritius de micologul german Jacob Christian Shaffer în anul 1774. Mai târziu în anul 1871 micologul german Paul Krummer a transferat genul speciei în Hypholoma.
Sinonime: Hypholoma sublateritium, Agaricus lateritius, Agaricus pomposus, Agaricus carneolus, Agaricus sublateritius, Deconica squamosa, Psilocybe lateritia, Naematoloma sublateritium.
Pălăria este cărnoasă, iniţial globuloasă cu marginea răsucită spre interior şi la maturitate se întinde, deseori cu un gurgui central extins şi turtit, cele tinere prezintă resturi flocoase gălbui sau franjuri subţiri pe marginea pălăriei datorită resturilor vălului parţial, pălăria are diametrul de 5-10 cm, central este de culoare roşu-cărămizie iar spre exterior mai deschisă la culoare.
Cuticula este de culoare roşu-cărămiziu sau brun-roşcat, netedă şi uscată, se deschide la culoare pe margine în galben-ocru, la bătrâneţe se decolorează adesea până la albicios.
Piciorul este cilindric, delicat şi relativ şerpuit, iniţial plin devine cu timpul gol în interior, cu un inel fals negricios, se subţiază către bază, înălţime 5-12cm, în tinereţe este de culoare albicioasă până la gălbui-pal, se schimbă cu timpul rămâne albicios în partea superioară şi spre bază devine din ce în ce mai închis ocru, brun-gălbui, brun-roşcat chiar brun-vişiniu.
Lamele sunt foarte dese, intercalate de numeroase lamele, cu muchia mai deschisă la culoare şi puţin aderente la picior, iniţial de culoare galben-pal apoi brun-gălbui spre maturitate negru-oliv.
Sporii: sunt foarte mici, elipsoidali, de culoare brun-purpurii.
Carnea este gălbuie, subţire, compactă, sub cuticula pălăriei este puţin roz iar la bază de culoare brun-roşcat, fără miros şi cu gust uşor amărui, la baza piciorului fibros.
Variabilitate: coloritul pălăriei este foarte uniform şi cu puţine variaţii de nuanţe. Lamele sunt iniţial gălbui apoi măslinii şi la maturitate deplină brun-negricioase.
Habitat: este o specie foarte obişnuită care creşte în grupuri mari pe buştenii putrezi, pe cioturi şi în general pe orice bucată de lemn căzută la pământ, în pădurile de conifere, de foioase, mixte, la marginea drumurilor şi potecilor, pe plantaţii de molid, de la câmpie la munte.
Perioada de creştere: aproape tot anul, cu excepţia perioadei când totul îngheaţă, din luna aprilie până în luna noiembrie.
Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Galerina Marginata (ciupercă letală), Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor), Hypholoma capnoides, Hypholoma fasciculare.
Comestibilitate: este necomestibilă din cauza gustului amar deşi în SUA şi Japonia este cultivată, specia este declarată suspectă sau toxică de către micologi deoarece ciupercile conţin două toxine triterpene (fascicolul E şi F) cu efect asupra tractului digestiv provocând sindromul gastrointestinal cu vomă şi diaree. Ciuperca conţine şi coloranţii hispidin (gaben-maro) şi noriangonin (portocaliu) şi poate fi folosită pentru vopsit.
