Calocera viscosa, este o specie de ciupercă saprofită, necomestibilă, care face parte din încrengătura Basidiomycota, familia Dacrymycetaceae și genul Calocera. A fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în anul 1794, iar mai târziu, în 1821, Elias Magnus Fries a reclasificat-o.
Numele de gen Calocera provine din două cuvinte grecești: „kalos” care înseamnă „frumos” și cuvântul “keras”care înseamnă „corn” sau „coarne”, cu referire la aspectul caracteristic al acestor ciuperci, care au ramificații asemănătoare cu niște „coarne” sau „tentacule” și sunt adesea destul de colorate și atractive vizual. Epitetul specific „viscosa” provine din limba latină și înseamnă „lipicios” sau „vâscos”. Acest nume descrie textura caracteristică a ciupercii, care este gelatinoasă și adesea lipicioasă la atingere.
Aparatul fructifer: are un aspect coralifer, fiind format din numeroase ramificații subțiri, cu vârfuri ascuțite, asemănătoare celor ale genului Ramaria. Este elastic, puțin lipicios-gelatinos la atingere, dar în același timp are o consistență foarte dură, datorită cartilagiilor prezente în centru. Dimensiunile variază între 3-6 (până la 8) cm înălțime și 4-8 (până la 10) cm în diametru. Baza albicioasă se prelungește în substrat prin filamente asemănătoare unor rădăcini. Coloritul rămâne galben-portocaliu chiar și la maturitate, iar în stare uscată capătă o nuanță roșu-portocalie.
Carnea: este galbenă, dură, elastică, fără gust şi miros.
Sporii: sunt fusiformi, netezi, având dimensiuni de 8-12 × 4,5-5,5 microni. Uneori prezintă doi pereți celulari. Pulberea sporilor este galben-portocalie.
Variabilitate: coloritul aparatului fructifer poate varia între galben-auriu şi portocaliu intens.
Habitat: această ciupercă crește pe lemnul putrezit al coniferelor, în special pe cioturi de molid acoperite de mușchi, dezvoltându-se de la câmpie până în zonele montane. Apare mai ales din aprilie până în iunie și din august până în noiembrie, preferând perioadele umede.
Sinonime: Calocera cavarae, Calocera flammea, Merisma viscosum, Clavaria viscosa.
Specii asemănătoare: Calocera cornea – are o formă alungită, asemănătoare cu niște mici coarne sau tentacule ramificate. Este adesea confundată cu Calocera viscosa, care are o formă mai ramificată și o culoare mai intensă. Calocera furcata– este de dimensiuni mici, cu ramificații fine, care formează o rețea de “coarne” subțiri și lunguiețe. Ramificațiile sunt adesea drepte și înguste, dar pot deveni mai flexibile pe măsură ce ciuperca se maturizează. Ramaria aurea (laba ursului)- se împarte în numeroase ramificații verticale și cilindrice, cărnoase și elastice. Are o culoare caracteristică galbenă, adesea cu nuanțe aurii, poate varia de la galben deschis la galben mai intens sau chiar cu nuanțe portocalii în anumite părți. Ramaria flava (barba țapului, iarba mâței)- pornește dintr-un trunchi principal gros, în numeroase ramificații verticale și cilindrice. Culoarea la început este galben-deschis apoi galben-sulf, la maturitate devine crem-ocru.
Comestibilitate: este o ciupercă gelatinoasă și are o textură moale și lipicioasă, care nu este apreciată de majoritatea oamenilor. Din cauza acestei texturi și a gustului său lipsit de caracter, nu este consumată de obicei.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
