Alte denumiri: coada curcanului, ciuperca de nor, fusta ţigăncii, scorţar, iasca de cioată a foioaselor, turkey tail, kawaratake, yun zhi, many zoned polypore.

Sinonime: Coriolus versicolor, Polyporus versicolor, Boletus versicolor, Polystictus versicolor, Polyporus nigricans, Cellularia cyathiformis.

Numele de “Trametes” provine din cuvântul latin “trames” care înseamnă “trecere, cărare, potecă” şi epitetul specific “versicolor” înseamnă “de mai multe culori”, cu referire la multitudinea de culori pe care o poate avea ciuperca şi care sunt dispuse în benzi sau şiruri asemănător unei “cozi înfoiate de curcan”. A fost descrisă pentru prima dată în anul 1753 sub numele de Boletus versicolor de către micologul suedez Carl Linneaus. În anul 1939 specia a fost redenumită Trametes versicolor de către micologul ceh Albert Pilat.

Aparatul fructifer este foarte subţire, scorţos, elastic şi are de obicei forma unor etajere suprapuse asemeni şindrilelor, reniform (sub forma de panglici). Este ca un evantai având suprafaţa cu frumoase dungi concentrice, netede şi lucioase, alternante cu altele catifelate fin şi mate. Marginea sa este ondulată şi crestată, are în diametru 4-10 cm, înălţime de 0,1-0,4 cm, în culori diferite: brune, cenuşii, negricioase, gălbui. Dungile dinspre interior sunt mai deschise la culoare: brun-deschis, brun-închis, negre, albăstrii, galben-ocracee, pot fi mate sau lucioase.

Porii sunt foarte mici şi rotunzi, sunt albicioşi până la maro-deschis.

Tuburile sunt destul de scurte, nedepăşind 1 mm, albicioase mai târziu palid-gălbui.

Carnea este foarte puţină cantitativ, tare şi scorţoasă, aţoasă, cand este tânără este albicioasă apoi devine gălbui-pal, fără miros şi gust caracteristic.

Variabilitate: coloritul pălăriei este mai variabil decât la orice altă specie şi poate merge de la negru-verzui, la brun-închis şi chiar la roşu-ocru. Porii sunt, la început, albi şi, apoi, galbeni, ajungând până la brun-roşietici.

Habitat: creşte în colonii supraetajate pe crengile căzute, pe butuci, pe lemnul uscat al foioaselor şi mai rar al coniferelor. Câteodată poate fi întâlnită şi pe structuri de lemn construite de oameni.

Perioada de apariţie: pe tot parcursul anului, ianuarie-decembrie.

Specii asemănătoare: poate fi confundată cu Bjerkandera adusta, cu habitat identic, Trametes hirsuta, Trametes ochracea, Cerrena unicolor, Lenzites betulina, Stereum hirsutum (false turkey tail), Trichaptum abietinum, Trichaptum biforme.

Comestibilitate: sunt fără interes alimentar din cauză că sunt mult prea dure pentru a fi considerate comestibile. Ciupercile au efecte medicinale fiind folosite în medicina tradiţională chineză sub formă de ceai medicinal pentru îmbunătăţirea sistemul imunitar, inhibă creşterea celulelor canceroase şi acţionează ca un antioxidant puternic. Acestea conţin carbohidraţi, proteine, aminoacizi şi minerale. În Japonia ciuperca este folosită ca tratament adjuvant împotriva cancerului gastric datorită amestecului de glicoproteine (polizaharidul K, PSKsau krestin) şi polizaharopeptide (PSP) pe care îl conţine. În alte ţări ciuperca este vândută ca supliment alimentar. Ciuperca are efecte ca protecţia ficatului, reducerea grăsimii din sânge, efecte antitumorale, util în bronşită, hepatită, hiperlipidemie şi altele. Poate avea efecte adverse ca diaree, unghiile închise la culoare, scaun închis la culoare. Este important ca persoanele care suferă de anumite afecţiuni să ceară sfatul specialistului înainte de administrarea ciupercii.

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut: