Alte denumiri: ciuperca de stejar cu rumeguş, ciuperca de pădure neagră, ciuperca de stejar auriu, ciuperca neagră, regele ciupercilor, monarhul ciupercilor, ciuperca parfumată, pâinişoara pestriţă, ciuperca galbenă de stejar, Shiang-Ku (ciuperca cu miros asemănător caramelului), ciuperca neagră chinezească.
Numele japonez Shiitake este format din cuvintele “take” care înseamnă “ciupercă“, şi cuvântul “Shii” care înseamnă “ciupercă care creşte pe un copac“- Pasania tree.
Ciuperca a fost descrisă în anul 1877 pentru prima dată de botanistul englez Miles Joseph Berkeley, ca Agaricus edodes, aceasta a fost plasata şi în alte genuri de-a lungul timpului, dobândind o sinonimie extinsă în istoria sa taxonomică, în anul 1796 apare prima carte despre cultivarea Shiitake în Japonia, publicată de horticultorul japonez Sato Churyo, în Japonia prima menţionare documentară datează din anul 199 d.H, când împăratul Chuai a primit în dar din partea unui trib băştinaş numit Kyusuy, o cantitate de Shiitake.
Este o ciupercă comestibilă originară din Asia de Est, cultivată şi consumată pe scară largă în multe ţări asiatice, creşte în grupuri pe lemnul în descompunere a copacilor de foioase: fag, stejar, castan sălbatic, plop, carpen, sunt cultivate de obicei în condiţii similare cu mediul lor natural, fie pe substrat artificial, fie pe buşteni de foioase, chinezii cultivau aceste ciuperci încă din sec. al XII-lea d.H, folosind mici bucăţi din trunchiurile împânzite cu miceliu de Shiitake, pe care le introduceau în crăpăturile buştenilor pregătiţi în acest scop, în România a fost cultivată prima oară în anul 1984, pe butuci de carpen, plop, fag, mesteacăn.
Prezentare: este o ciupercă cu o pălărie de 5-20 cm, are forma globuloasă în stadiul tânăr iar o dată cu creşterea se alpatizează, iniţial este de culoare maro închis, pe măsură ce creşte se colorează în cafeniu, presărată pe margine cu multe pete mici de un alb strălucitor, marginile sunt răsfrânte spre picior, devenind drepte sau ondulate odată ajunse la maturitate, lamele sunt albe, dese şi drepte la început apoi devin sinuase, neregulate, schimbându-şi culoarea în maro-vineţiu atunci când sunt atinse, piciorul este înalt de 4-10cm, în stadiul tânăr este de culoare albă, la maturitate începând din partea inferioară se acoperă cu solzi de diferite nuanţe de la brun la roşcat, are o consistenţă fibroasă, tare, curbat la bază, şi este plasat în centrul sau excentric pălăriei, carnea este compactă dar fragedă, de culoare alb-crem, cu gust şi miros discret de caramel.
Substanţe: aminoacizi esenţiali, minerale: potasiu, calciu, magneziu, zinc, nichel, fier, fosfor, seleniu, vitamine: B1, B2, C, niacină, tiamină, riboflavină, biotină, acid folic, ergosterol (o provitamină care expusă radiaţiilor solare sau U.V, se converteşte în vitamina D, microelemente, oligoelemente, eritodenina (care scade nivelul de colesterol şi a lipidelor din sânge), fibre, molecule bioactive: lentinan, terpenoizi, steroizi, fenoli, glicoproteine, polizaharide, proteine, fibre, carbohidraţi.
Proprietăţi: antitumorale, antivirale, antibiotice, antiinflamatorii, hipoglicemice, hipotensive, afrodisiac, imunomodulator, anticancerigen, detoxifiant, antifungic, ajută celulele macrofage să lupte împotriva celulelor cancerigene, stimulează sistemul imunitar, benefic în bolile cardiovasculare (cardiotonic), scade nivelul colesterolului total, antiaging, antiherpetic.
Se utilizează aproximativ 1-2 linguriţe pudră de ciuperci în fiecare zi, se poate adăuga în sosuri, sucuri de fructe, sub formă de ceai, în smoothie-uri.
Avertisment: sunt contraindicate în sarcină şi alăptare, dacă urmaţi un tratament cu antibiotice sau antifungice, nu luaţi suplimente cu astfel de ciuperci, deoarece pot apărea reacţii adverse precum alergii sau fotosensibilitate, ingerarea ei crudă sau uşor gătită, produce o reacţie alergică sub forma unei erupţii eritematoase, micro-papulară pe tot corpul la aproximativ 24 ore de la consum şi dispare după 3 până la 21 zile, se poate agrava prin expunerea la soare.
