Alte denumiri: livid entoloma, livid agaric, livid pinkgill, lead entoloma, lead poison.
Sinonime: Rhodophyllus sinuatus, Agaricus lividus, Entoloma lividum, Rhodophyllus lividus, Entoloma eulividum.
Entoloma sinuatum a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite în literatura micologică. Specia a fost descrisă și pictată pentru prima oară de Pierre Bulliard sub numele Agaricus lividus în cartea sa Herbier de la France, volumul 8, din anul 1788. După aceea, a primit o serie de denumiri diferite de la diferiți micologi, inclusiv Entoloma lividum și Rhodophyllus sinuatus. În cele din urmă, numele Entoloma sinuatum dat de Paul Kummer în 1871 a fost acceptat și este utilizat și astăzi.
Numele de gen “Entoloma” vine din cuvintele grecești “entos” (în interior) și “lóma” (margine), ceea ce se referă la forma lamelor care sunt lipite la picior și care nu ajung până la marginea pălăriei. Epitetul specific “sinuatum” provine de la cuvântul latin “sinuatus”, care se traduce prin “cu adâncituri sau indentări”. Acesta se referă la marginile ondulate ale pălăriei, care formează indentări în formă de sinuozități.
Pălăria: are dimensiuni medii, de aproximativ 5-10 cm în diametru și are o formă convexă în stadiul tânăr, devenind apoi aplatizată în vârstă. Culoarea pălăriei este albă, uneori cu tonuri ușoare de gri sau roz. Marginea pălăriei este ondulată și adesea rulată către interior, iar suprafața poate fi uscată sau ușor unsuroasă. La atingere, pălăria este moale și puțin elastică.
Cuticula: este netedă, lucioasă şi lipicioasă pe vreme umedă.
Sporii: sunt elipsoidali sau ovoidali, netezi și cu o dimensiune de aproximativ 8-12 x 5-7 microni, fiind de un colorit roz-murdar.
Lamele: sunt subțiri și aglomerate, cu o aderență destul de slabă la picior. Ele sunt albe la început, dar devin mai târziu ușor rozalii sau gri-maronii. Marginile lamelelor sunt netede și nu sunt aderate la pălărie.
Carnea: este albă, fibroasă și destul de subțire. Ea are un miros slab de făină și un gust ușor amărui, astringent și dezagreabil.
Piciorul: este cilindric, lung de aproximativ 5-10 cm și gros de aproximativ 1-2 cm, cu o formă ușor conică sau în formă de măciucă la bază. Culoarea piciorului poate varia de la alb la gri-gălbui sau roz-maroniu. Suprafața piciorului poate fi netedă sau puțin granuloasă, iar textura sa este moale și fragilă.
Variabilitate: coloritul pălăriei diferă de la alb-murdar la gălbui-deschis. Lamele sunt, iniţial, albe şi apoi, roz-închis.
Habitat: este o ciupercă saprofită, care trăiește în principal în păduri de conifere și foioase, în soluri bogate în humus, mai ales în regiunile temperate ale emisferei nordice. Ea preferă soluri ușor acide, dar poate crește și în soluri neutre sau ușor alcaline. Apare în mod obișnuit în grupuri sau cercuri de ciuperci, de obicei în luna mai până în luna octombrie chiar noiembrie.
Specii asemănătoare: Agaricus campestris, Clytocibe nebularis, Entoloma clypeatum, Entoloma excentricum, Clitopilus prunulus.
Interes gastronomic: conține mai multe substanțe toxice, cum ar fi muscarina, muscimolul, și alte compuși muscarinici. Aceste substanțe afectează sistemul nervos central și pot cauza o varietate de simptome și probleme de sănătate, inclusiv greață, vărsături, transpirație excesivă, salivare, diaree, convulsii, halucinații, probleme de vedere și probleme respiratorii. În plus, Entoloma sinuatum conține și alte substanțe chimice toxice, cum ar fi agaritina și entolonina, care pot afecta în special rinichii și alte organe interne ale corpului uman. În general, consumul acestei ciuperci poate fi fatal pentru oameni și animale.
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
