Pălăria este convexă, apoi plată şi, la sfârşitul perioadei de maturizare adâncită sau chiar în formă  de  pâlnie.

Marginea este  foarte subţire, răsfrântă în jos şi deseori ondulată.

Cuticula este acoperită de o brumă albă, care cade curând; este frecvent crăpată.

Piciorul este albicios, subţire şi cilindric, foarte rezistent, subţiat în partea  inferioară.

Lamele sunt foarte  dese  şi  se prelungesc de-a lungul unei porţiuni a piciorului (decurente).

Carnea este albicioasă, destul de consistentă şi fibroasă, cu un miros puternic, asemănător celui de făină, şi gust aproape imperceptibil.VARIABILITATE. Coloritul pălăriei variază între albul brumat al exemplarelor tinere şi galben-ocru. Piciorul este albicios, pătat parţial cu o nuanţă ca a cojii de alună, la început plin, apoi, complet gol în interior. Lamele sunt mai întâi albicioase şi, în final, de culoare galben-deschis.

 

 

HABITAT. Se găseşte, inclusiv în grupuri mari şi dese, în luminişurile ierboase, pe pajişti, pe păşuni atât la câmpie cât şi la munte.

PERIOADA DE CREŞTERE. Vara-toamna.

SPECII ASEMĂNĂTOARE. Se aseamănă foarte mult  cu Clitopilus prunulus (nicoreţii), comestibilă, de bună calitate, care se deosebeşte printr-o fragilitate mai mare a cărnii şi prin mirosul mai pronunţat de făină crudă.

PERICULOZITATE. TOXICĂ. Muscarina pe care o conţine această specie de Clitocybe (ca şi Clitocybe rivutosa şi Clitocybe cerussata)  poate avea consecinţe grave. Otrăvirea se manifestă după una sau două ore, cu transpiraţie abundentă, lăcrimare şi salivaţie excesive, după care urmează încetinirea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, respiraţie neregulată, vomă şi diaree. De obicei se rezolvă pe parcursul a câteva zile. Cel mai  bun remediu este atropina.