Alte denumiri: hrib arămiu, hrib negru, mânătarcă, queen bolete, dark cep, bronze bolete, porcino nero, moreccio.
Sinonime: Suillus aereus, Tubiporus edulis subsp. aereus, Dictyopus aereus, Boletus mamorensis.
Specia a fost descrisă și numită oficial în anul 1789 de către micologul francez Pierre Buliard. Denumirea de gen provine din cuvântul latin boletus, derivat la rândul său din grecescul “bolos”, care înseamnă „ghem de argilă” sau „bulgăre de pământ”, făcând referire la forma compactă și robustă a ciupercii. Epitetul specific aereus provine din limba latină și înseamnă „de cupru” sau „de bronz”, descriind nuanțele metalice-arămii ale pălăriei.
Pălăria: are un diametru generos, între 5 și 20 (25) cm. Este foarte compactă, situată central peste picior. Inițial este semisferică, devine apoi boltită, iar la bătrânețe se întinde, având deseori marginea răsfrântă în sus. Cuticula este fin pâslită (devine netedă la maturitate), niciodată unsuroasă. Culoarea este aproape neagră în tinerețe, căpătând ulterior tonuri de maro închis cu pete mari, brune.
Piciorul: este foarte tare, plin, robust, având o lungime de 7-15 cm și o grosime de 4-8 cm. Forma sa este bulboasă sau cilindrică (aproape sferică în tinerețe). Culoarea variază de la albicios la maroniu deschis, fiind acoperit de o rețea (grilă) fină care devine brun-roșiatică la bătrânețe.
Tuburile și porii: tuburile sunt lungi, simple și aproape neaderente la picior. Porii sunt fini, denși și rotunzi. Atât tuburile, cât și porii sunt albi în tinerețe, devenind gălbui sau verzui la bătrânețe.
Sporii: sunt fusiformi, de 12-16 x 4-5 microni, iar pulberea lor are o culoare brun-măslinie.
Carnea: este relativ compactă, albă, nu îşi schimbă culoarea în contact cu aerul, cu miros şi gust foarte plăcute.
Variabilitate: coloritul pălăriei este, iniţial, negricios, iar la ciuperca matură devine brun – închis, câteodată cu pete mai deschise, de dimensiuni variabile. Reţeaua de pe picior, mai întâi albicioasă, devine de culoarea cojii de alună. Tuburile şi porii se pot schimba de la alb – crem la galben – deschis şi, dacă sunt presaţi cu degetele, capătă o culoare verde – măslinie.
Habitat: creşte, de preferinţă, în pădurile de foioase, în special în regiunile cu climă caldă, de la deal la munte.
Perioada de creștere: vara – toamna.
Specii asemănătoare: coloritul şi densitatea cărnii ajută la recunoaşterea acestei specii, dar exemplarele tinere pot fi confundate cu Tylopilus felleus, cu gust amar.
Interes gastronomic: este o ciupercă excelentă din punct de vedere gastronomic, pretându-se la cele mai variate moduri de preparare (vezi Boletus edulis). Este foarte bună şi crudă, ca salată, sau conservată în ulei.
