Alte denumiri: hrib auriu, red cracking bolete.
Sinonime: Boletus chrysenteron, Boletus cupreus, Boletus pascuus, Xerocomus chrysenteron, Suillus chrysenteron, Xerocomus communis, Xerocomellus diffractus.
Ciuperca a fost descrisă pentru prima dată sub numele de Boletus communis de către botanistul francez Jean Baptiste Francois Pierre Bulliard în anul 1789. A fost transferat sub numele de Xerocomus de către botanistul francez Lucien Quélet în anul 1888. Deşi pentru mulţi ani ciuperca a purtat numele de Boletus chrysenteron, botanistul ceh Josef Sutara plasează specia cu numele de gen Xerocomellus în anul 2008. Epitetul specific “chrysenteron” înseamnă “interior auriu” cu referire la carnea gălbuie a acestei ciuperci.
Pălăria: este iniţial semisferică cu bordura îndreptată în jos, apoi convexă, după care se aplatizează cu marginea ondulată şi despicată. Are un diametru de 3-10 cm, maronie.
Cuticula: este catifelată, uscată, brăzdată de crăpături adânci roşiatice sau purpurii. Culoarea variază de la maroniu, brun-cenuşiu, brun-roşcat, până la brun- măsliniu.
Tuburile şi porii (Tuburile sporifere): sunt relativ lungi, largi, unghiulari, orientate în sus, aderente la picior, devenind cu vârsta bombate. În stadiul tânăr are culoarea gălbui, gălbui-verzui, apoi devin verzui-măsliniu. Îşi schimbă culoarea la presiune în albastru, albastru-verzui.
Sporii: sunt elipsoidali, fusiformi, de culoare masliniu- maronii, cu mărimea de 13-15x 5-6 microni.
Carnea: este tare, gălbuie, elastică, sub cuticulă carnea este roşie. În secţiune se albăstreşte, mirosul de fructe şi gust slab dulceag.
Piciorul: este plin, alungit, subţiat la bază, cilindric, deseori curbat, prezintă punte foarte dese roşcate, piciorul are culoarea roşiatică, sub pălărie culoarea este roşu ca cireşele. Are 4-10 cm în înălţime şi 0,8-1,5 cm lăţime. La atingere tija se decolorează în albastru.
Variabilitate: coloritul pălăriei variază de la gri-maroniu la brun roşcat, porii şi tuburile sunt la început galbeni iar la maturitae devin măslinii.
Habitat: acest burete cobiteză fiind un simbiont formând micorize pe rădăcinile de arbori. Este o ciupercă obişnuită, întâlnită deseori chiar în parcurile din oraşe. Se găseşte în special în pădurile de foioase mai rar în cele de conifere. Creşte în grupuri, deseori în masă, la margini de pădure, prin luminişuri, în special pe muşchi, din luna iunie până în luna noiembrie.
Specii asemănătoare: Xerocomellus pruinatus, Xerocomellus porosporus care este gemenul lui Xerocomellus chrysenteron, Xerocomus cisalpinus, Xerocomus subtomentosus.
Interes alimentar: ciuperca este comestibilă doar că la ciupercile mature trebuie îndepărtaţi porii cât şi piciorul fiind fibros. În special această ciupercă este atacată de mucegaiul hribului (Hypomyces chrysospermus), consumul ciupercii infectate provoacă intoxicaţii serioase.
